Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
care i-a amăgit. După ce toți aceia care au căzut prin amăgirile lui au pierit, el încă mai<br />
trăiește și mai suferă. În flăcările nimicitoare, cei nelegiuiți sunt nimiciți, și rădăcină, și<br />
ramură — Satana fiind rădăcina, iar urmașii lui, ramurile. Pedeapsa deplină a Legii a fost<br />
adusă; cererea dreptății a fost satisfăcută; iar cerul și pământul, privind, declară neprihănirea<br />
lui Iehova.<br />
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfârșit pentru totdeauna. Timp de șase mii de ani șia<br />
făcut voia, umplând pământul de vai și producând durere în tot universul. Toată creațiunea<br />
a gemut și s-a chinuit în durere. Acum, făpturile lui Dumnezeu sunt pentru totdeauna<br />
eliberate de prezența și de ispitirile lui. „Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace;<br />
izbucnesc oamenii cei drepți în cântece de veselie” (Isaia 14, 7). Și un strigăt de laudă și de<br />
biruință se înalță din tot universul credincios: „Și am auzit ca un glas de gloată multă, ca<br />
vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zice: «Aleluia! Domnul,<br />
Dumnezeul nostru Cel Atotputernic a început să împărățească»” (Apocalipsa 19, 6).<br />
În timp ce pământul este învăluit în focul distrugerii, cei drepți locuiesc în siguranță în<br />
Sfânta Cetate. A doua moarte nu are nici o putere asupra acelora care au avut parte de prima<br />
înviere. În timp ce Dumnezeu este pentru cei nelegiuiți un foc mistuitor, pentru poporul Său<br />
este un soare și un scut (Apocalipsa 20, 6; Psalmii 84, 11). „Apoi am văzut un cer nou și un<br />
pământ nou: pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră” (Apocalipsa 21, 1). Focul<br />
care îi consumă pe cei nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată.<br />
Nici un iad arzând veșnic nu va păstra înaintea celor răscumpărați consecințele grozave ale<br />
păcatului.<br />
Numai o singură amintire rămâne: Mântuitorul nostru va purta pentru veșnicie semnele<br />
răstignirii. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâinile și picioarele Sale, se vor păstra pe<br />
veci urmele lucrării pline de cruzime pe care a făcut-o păcatul. Privindu-L pe Hristos în<br />
slava Sa, profetul spune: „Din mâna Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui”<br />
(Habacuc 3, 4). Coasta împunsă, din care a curs șuvoiul purpuriu, l-a împăcat pe om cu<br />
Dumnezeu — acolo este slava Mântuitorului, acolo „este ascunsă tăria Lui”. Puternic ca să<br />
mântuiască, prin jertfa răscumpărării, El a fost puternic să execute dreptatea asupra acelora<br />
care au disprețuit mila lui Dumnezeu. Iar semnele umilinței Sale formează cinstea Sa cea<br />
mai înaltă; prin veacurile veșnice, rănile de la Calvar vor provoca lauda Sa și vor face<br />
cunoscută puterea Sa.<br />
„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, și la tine va ajunge<br />
vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” (Mica 4, 8). A venit vremea către care au<br />
privit cu ardoare oamenii sfinți de la data de când sabia învăpăiată a oprit prima pereche din<br />
Eden, timpul pentru „răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu” (Efeseni 1, 14).<br />
Pământul, care a fost dat omului de la început să fie împărăția sa și care a fost trădat în<br />
mâinile lui Satana și ținut multă vreme de acest dușman puternic, a fost adus înapoi prin<br />
marele Plan de Mântuire. Tot ce a fost pierdut prin păcat a fost recâștigat. „Căci așa vorbește<br />
436
Change language