Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Scopul marelui răsculat a fost totdeauna să se îndreptățească și să dovedească faptul că<br />
guvernarea divină este răspunzătoare de răzvrătirea lui. În scopul acesta a folosit toată<br />
puterea minții lui. A lucrat în mod premeditat și sistematic și cu un succes uimitor,<br />
conducând mulțimi uriașe să primească versiunea lui cu privire la marea luptă care a durat<br />
atâta vreme. Timp de mii de ani, acest șef al conspirației a așezat minciuna în locul<br />
adevărului. Dar acum a venit timpul când rebeliunea trebuie să fie înfrântă până la urmă, iar<br />
istoria și caracterul lui Satana să fie demascate. În ultimul său efort uriaș de a-L detrona pe<br />
Hristos, de a distruge pe poporul Său și de a pune stăpânire pe Cetatea lui Dumnezeu,<br />
arhiamăgitorul a fost demascat definitiv. Aceia care s-au unit cu el văd înfrângerea totală a<br />
cauzei lui. Urmașii lui Hristos și îngerii credincioși văd întinderea vastă a intrigilor lui<br />
împotriva guvernării lui Dumnezeu. El devine obiectul repulsiei generale.<br />
Satana vede că răscoala l-a făcut nedemn pentru cer. El și-a dirijat puterile pentru a lupta<br />
împotriva lui Dumnezeu; curăția, pacea și armonia cerului ar fi pentru el o tortură supremă.<br />
Acuzațiile lui împotriva milei și dreptății lui Dumnezeu sunt acum aduse la tăcere. Jignirea<br />
pe care a încercat să o arunce asupra lui Iehova cade cu totul asupra lui. Iar acum Satana se<br />
pleacă și mărturisește justețea sentinței date lui.<br />
„Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt,<br />
și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost<br />
arătate!” (Ver 4). Toate întrebările cu privire la adevăr și rătăcire în lupta cea lungă au fost<br />
acum explicate. Urmările răscoalei, roadele punerii deoparte a statutelor divine s-au<br />
descoperit vederii tuturor inteligențelor create. Efectele conducerii lui Satana în contrast cu<br />
guvernarea lui Dumnezeu au fost prezentate universului întreg. Chiar lucrările lui l-au<br />
condamnat. Înțelepciunea lui Dumnezeu, dreptatea și bunătatea Lui sunt deplin îndreptățite.<br />
S-a văzut că toate procedeele Sale în marea luptă au fost dirijate ținând seama de binele<br />
veșnic al poporului Său și binele tuturor lumilor pe care El le-a creat. „Toate lucrările Tale<br />
Te vor lăuda, Doamne! Și credincioșii Tăi Te vor binecuvânta” (Psalmii 145, 10). Istoria<br />
păcatului va sta în toată veșnicia ca martoră că de existența Legii lui Dumnezeu este legată<br />
fericirea tuturor ființelor create de El. Ținând seama de toate faptele din lupta cea mare,<br />
universul întreg, atât cei credincioși, cât și cei răsculați, declară într-un glas: „Drepte și<br />
adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor”.<br />
Înaintea universului s-a prezentat lămurit jertfa cea mare făcută de Tatăl și de Fiul în<br />
favoarea omului. A venit ceasul când Hristos Își ocupă poziția de drept și este preamărit mai<br />
presus de domnii și de puteri și de orice nume ce se poate da. <strong>Pentru</strong> bucuria care-I era pusă<br />
înainte — ca să aducă multe suflete la slavă — a suferit El crucea și a disprețuit rușinea. Și<br />
pe cât de neînțeles de mari au fost durerea și rușinea, cu mult mai mari sunt bucuria și slava.<br />
El privește asupra celor răscumpărați, înnoiți după chipul Său, toate inimile purtând pecetea<br />
desăvârșită a divinului, toate fețele reflectând asemănarea cu Împăratul lor. El vede în ei<br />
rezultatul muncii sufletului Său și este mulțumit. Apoi, cu un glas care mișcă mulțimile<br />
celor drepți și ale celor nelegiuiți, El declară: „Iată răsplata pentru sângele Meu. <strong>Pentru</strong><br />
434
Change language