Pentru a Termina Cursa_

povara zdrobitoare a păcatelor lumii întregi; trădarea în mâinile gloatei ucigașe;
evenimentele înfricoșătoare din noaptea aceea de groază; Prizonierul care nu Se împotrivea,
părăsit de ucenicii Săi iubiți, care fugiseră dezamăgiți pe străzile Ierusalimului; Fiul lui
Dumnezeu adus în mijlocul veseliei în fața lui Ana, judecat în palatul marelui preot, în sala
de judecată a lui Pilat, înaintea lui Irod cel crud și laș, batjocorit, insultat, torturat și
condamnat la moarte — toate acestea sunt prezentate în culori vii.
Iar acum, în fața mulțimii tremurânde, sunt arătate scenele finale; răbdătorul Suferind
mergând pe drum către Calvar; Prințul cerului atârnând pe cruce; preoții îngâmfați, gloata
batjocoritoare, care lua în râs agonia Lui de moarte; întunericul supranatural; pământul
împovărat, stâncile despicate, mormintele deschise, marcând clipa în care Mântuitorul lumii
Și-a dat viața.
Spectacolul îngrozitor se arată exact așa cum a fost. Satana, îngerii și supușii lui nu au
nici o putere să se întoarcă de la tabloul propriei lucrări. Fiecare își reamintește partea pe
care a înfăptuit-o. Irod, care a ucis copiii nevinovați din Betleem, ca să-L nimicească pe
Împăratul lui Israel; Irodiada cea josnică, pe al cărei suflet vinovat stă sângele lui Ioan
Botezătorul; Pilat cel slab și oportunist; soldații batjocoritori; preoții și fruntașii împreună cu
gloata înnebunită, care striga: „Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri” — toți
privesc grozăvia vinovăției lor. Zadarnic caută să se ascundă de maiestatea divină a feței
Sale, care întrece strălucirea soarelui, în timp ce mântuiții își depun coroanele la picioarele
Mântuitorului, exclamând: „El a murit pentru mine!”
În mijlocul mulțimii răscumpărate sunt apostolii lui Hristos, Pavel cel curajos, Petru cel
înflăcărat, Ioan cel iubitor și iubit, împreună cu frații lui inimoși, și împreună cu ei marea
oaste de martiri; iar în afara zidurilor, împreună cu toate lucrurile respingătoare și josnice,
sunt aceia care i-au prigonit, întemnițat și ucis. Acolo este Nero, acel monstru al cruzimii și
al viciului, care privește acum bucuria și înălțarea acelora pe care odinioară i-a torturat și în
a căror groază extremă și-a găsit o desfătare satanică. Mama lui este acolo pentru a vedea
rezultatul lucrării ei; să vadă cum trăsătura rea de caracter transmisă fiului ei, patimile
încurajate și dezvoltate sub influența și prin exemplul ei au rodit crima care a făcut lumea să
se cutremure.
Acolo sunt preoții și prelații papistași, care au pretins a fi ambasadorii lui Hristos, dar
care au folosit roata, temnița și rugul pentru a stăpâni conștiințele poporului Său. Acolo sunt
pontifii cei îngâmfați, care s-au înălțat mai presus de Dumnezeu și s-au încumetat să
schimbe Legea Celui Preaînalt. Acei pretinși părinți ai bisericii au de dat o socoteală
înaintea lui Dumnezeu, de care ar dori să fie scutiți. Prea târziu sunt aduși să vadă că Cel
Atotștiutor este gelos pentru Legea Sa și că nu-l va scuti pe cel vinovat. Ei înțeleg acum că
Hristos Se face una cu poporul Său care suferă; iar ei simt puterea cuvintelor Sale:
„Adevărat vă spun că ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte
neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (Matei 25, 40).
432