Pentru a Termina Cursa_

Dumnezeu și l-ar fi ținut pentru totdeauna în robie, dar Hristos a sfărâmat lanțurile și i-a
eliberat pe prizonieri. Chiar și cei nelegiuiți sunt acum în afara puterii lui Satana; iar el,
singur, înconjurat doar de îngerii săi, rămâne să-și dea seama de efectele blestemului pe care
l-a adus păcatul. „Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în
mormântul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită. Tu
nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara, și ți-ai prăpădit poporul” (Isaia 14, 18-
20).
Timp de o mie de ani, Satana va rătăci încoace și încolo pe pământul pustiit, pentru a
vedea urmările răzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. În această vreme, suferințele lui
vor fi profunde. De la cădere, activitatea neîncetată nu i-a dat timp să reflecteze; dar acum
este lipsit de putere și lăsat să contemple partea pe care a avut-o de când s-a răzvrătit pentru
prima oară împotriva guvernării divine, să privească înainte, tremurând cu groază către
viitorul îngrozitor, când va trebui să sufere pentru tot răul pe care l-a făcut și să fie pedepsit
pentru păcatele pe care le-a determinat să fie făcute.
Captivitatea lui Satana îi va aduce poporului lui Dumnezeu bucurie și veselie. Profetul
spune: „Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale, și după aspra
robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului
Babilonului (reprezentându-l aici pe Satana) și vei zice: «Iată, asupritorul nu mai este,
asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce în urgia lui
lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce în mâna lui supunea neamurile este prigonit
fără cruțare»” (Isaia 14, 3-6).
În timpul celor o mie de ani, între prima și a doua înviere, are loc judecata celor
nelegiuiți. Apostolul Pavel arată către această judecată ca fiind un eveniment ce urmează
celei de a doua veniri. „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni
Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile
inimilor” (1 Corinteni 4, 5). Daniel declară că atunci când vine Cel Îmbătrânit de zile
„judecata a fost dată sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7, 22). La data aceasta, cei neprihăniți
domnesc ca regi și preoți pentru Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: „Și am văzut niște
scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata; ei vor fi preoți ai lui
Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20, 4-6). Acum
este timpul când, așa cum a profetizat apostolul Pavel, „sfinții vor judeca lumea” (1
Corinteni 6, 2). Împreună cu Hristos ei îi judecă pe cei nelegiuiți, comparând faptele lor cu
Biblia, cartea statutară, hotărând fiecare caz după faptele făcute în trup. Apoi, partea pe care
cei nelegiuiți trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor; și este scrisă în dreptul
numelui lor în cartea morții.
Satana și îngerii lui sunt judecați de Hristos și de poporul său. Pavel spune: „Nu știți că
noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6, 3). Iar Iuda declară că „El a păstrat pentru
judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat
427