Pentru a Termina Cursa_

„toate nelegiuirile copiilor lui Israel, și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le
pună pe capul țapului” (Leviticul 16, 21). Tot astfel, când lucrarea de ispășire din Sanctuarul
ceresc se va încheia, în prezența lui Dumnezeu, a îngerilor cerești și a oștilor celor
răscumpărați, păcatele poporului lui Dumnezeu sunt puse asupra lui Satana; el va fi declarat
vinovat de toate relele pe care le-a provocat să le înfăptuiască. Și după cum țapul era trimis
departe, într-un ținut nelocuit, tot așa și Satana va fi alungat pe pământul pustiit, o pustietate
nelocuită și stearpă.
Apocalipsa profetizează alungarea lui Satana, precum și starea de haos și pustiire la care
va fi adus pământul și declară că această stare va dăinui timp de o mie de ani. După ce
prezintă scenele celei de a doua veniri a Domnului și distrugerea celor nelegiuiți, profeția
continuă: „Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ținea în mână cheia
Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul
și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, și a
pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele Neamurile, până se vor împlini cei o mie
de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme” (Apocalipsa 20, 1-3).
Faptul că expresia „fântâna adâncului” reprezintă pământul într-o stare de confuzie și de
întunecime se poate vedea și din alte texte biblice. Cu privire la starea pământului „la
început”, raportul Bibliei spune că „era pustiu și gol; și întunericul era peste fața
adâncului”*(Geneza 1, 2). Profeția ne arată că va fi readus parțial, aproape la aceeași stare.
Privind înainte la ziua cea mare a lui Dumnezeu, profetul Ieremia declară: „Mă uit la
pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri și lumina lor a pierit! Mă uit la munți, și
iată că nu este nici un om; și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, și iată, locul roditor
este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite” (Ieremia 4, 23-26).
Aici trebuie să fie locuința lui Satana și a îngerilor răi timp de o mie de ani. Mărginit la
pământ, el nu va mai avea intrare la alte lumi, pentru a-i ispiti și a-i supăra pe aceia care n-
au căzut niciodată. În acest sens este el legat; n-a mai rămas nimeni asupra căruia să-și poată
exercita puterea. Este oprit cu totul de la lucrarea de amăgire și de distrugere care, timp de
atâtea secole, a fost singura lui desfătare. Profetul Isaia, privind în viitor la vremea
distrugerii lui Satana, exclamă: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui
în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi fi ca Cel
Preaînalt». Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd
se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: «Acesta este omul care făcea să
se cutremure pământul, și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea
cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?»” (Isaia 14, 12-17).
Timp de șase mii de ani, lucrarea de răzvrătire a lui Satana „a făcut pământul să
tremure”. El „a făcut lumea ca un pustiu și a nimicit cetățile de pe el”. Și „n-a deschis
închisoarea captivilor”. Timp de șase mii de ani, temnița lui l-a primit pe poporul lui
426