Pentru a Termina Cursa_

de caracterul și influența învățăturilor lui. Se vede lămurit că ochiul atotștiutor l-a însoțit
când era la amvon, când mergea pe stradă, amestecându-se cu oamenii în diferitele scene din
viață. Orice emoție a sufletului, orice rând scris, orice cuvânt rostit sau orice faptă care i-a
făcut pe oameni să găsească scăpare la adăpostul minciunii a fost o sămânță semănată; iar
acum, în sufletele pierdute și nenorocite din jurul lui, vede recolta. Domnul zicea: „Leagă în
chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace, pace!» Și totuși pace nu este.”
„Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu Însumi nu l-am întristat, și
pentru că întăriți mâinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea,
făgăduindu-i viața” (Ieremia 8, 11; Ezechiel 13, 22).
„Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele!”... „Iată vă voi pedepsi din
pricina răutății faptelor voastre.” „Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă,
povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Nu mai este nici un loc de
adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povățuitorii turmelor” (Ieremia 23,
1-2; 25, 34-35).
Atât slujitorii, cât și poporul văd că n-au menținut legătura corectă cu Dumnezeu. Ei văd
că s-au răsculat împotriva Autorului oricărei legi drepte și adevărate. Lepădarea preceptelor
divine a dat naștere la mii de izvoare ale răului, discordiei, urii, nelegiuirii, până ce
pământul a devenit un vast câmp de luptă, o cloacă de stricăciune. Aceasta este priveliștea
pe care o văd aceia care au lepădat adevărul și au ales să iubească rătăcirea. Nici o limbă nu
poate exprima dorința pe care cel neascultător și necredincios o simte față de tot ce a pierdut
pentru totdeauna — viața veșnică. Bărbați la care lumea s-a închinat pentru talentele și
elocvența lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină. Își dau seama ce au pierdut
prin neascultare și cad la picioarele acelora a căror credincioșie au disprețuit-o și au
batjocorit-o și mărturisesc că Dumnezeu i-a iubit.
Oamenii văd că au fost duși în rătăcire. Ei se acuză unul pe altul pentru că i-au condus la
distrugere; dar toți se unesc în manifestarea celei mai crude condamnări față de slujitorii
religiei. Păstorii necredincioși au proorocit lucruri plăcute; ei i-au condus pe ascultătorii lor
să facă fără valoare Legea lui Dumnezeu și să-i prigonească pe aceia care au sfințit-o.
Acum, în deznădejdea lor, acești învățători mărturisesc înaintea lumii lucrarea lor de
amăgire. Mulțimile se umplu de furie. „Suntem pierduți!” strigă ei, „și voi sunteți cauza
pieirii noastre”; și se aruncă asupra păstorilor care i-au dus la pieire. Chiar aceia care
odinioară îi admirau în cel mai înalt grad vor rosti împotriva lor blestemele cele mai
grozave. Chiar mâinile care odinioară îi încoronaseră cu lauri se vor ridica să-i distrugă.
Săbiile care erau destinate să-i ucidă pe copiii lui Dumnezeu sunt acum folosite pentru a-i
distruge pe adversarii lor. Pretutindeni este luptă și sânge vărsat.
„Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră
la judecată împotriva oricărei făpturi, și dă pe cei răi pradă săbiei” (Ieremia 25, 31). Timp de
șase mii de ani a continuat marea luptă; Fiul lui Dumnezeu împreună cu solii cerești au fost
424