Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii și serafimii strălucitori se bucurau să-L<br />
adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută; ca să poarte vinovăția și rușinea păcatului<br />
și ascunderea feței Tatălui, până când chinurile unei lumi pierdute I-au sfâșiat inima și I-au<br />
zdrobit viața pe crucea de pe Calvar. Faptul că Făcătorul tuturor lumilor, Arbitrul tuturor<br />
destinelor, a trebuit să părăsească slava și să Se umilească din dragoste pentru om va<br />
provoca totdeauna uimirea și admirația Universului. Când popoarele răscumpărate Îl privesc<br />
pe Mântuitorul lor și văd slava veșnică a Tatălui strălucind pe fața Sa; când privesc tronul<br />
Său, care este din veci și ține până în veci și știu că Împărăția Sa nu va avea sfârșit,<br />
izbucnesc în cântarea răpitoare: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și ne-a<br />
răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său prețios!”<br />
Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina care izvorăște de pe Calvar, atributele<br />
lui Dumnezeu care ne umpluseră de teamă și de groază apar frumoase și atrăgătoare. Mila,<br />
bunătatea, dragostea părintească se văd unite cu sfințenia, dreptatea și puterea. Când privim<br />
maiestatea tronului Său înălțat și onorat, Îi vedem caracterul în manifestările Lui iubitoare și<br />
înțelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui titlu scump: „Tatăl nostru”.<br />
Se va vedea că Acela care este infinit în înțelepciune nu putea pune la cale un plan<br />
pentru salvarea noastră fără jertfirea Fiului Său. Răsplătirea pentru jertfa Sa este bucuria<br />
populării pământului cu ființe răscumpărate, sfinte, fericite și nemuritoare. Rezultatul luptei<br />
Mântuitorului cu puterile întunericului este bucuria pentru cei mântuiți, care vor sluji spre<br />
slava lui Dumnezeu în toată veșnicia. Și atât de mare este valoarea unui suflet, încât Tatăl<br />
este mulțumit cu prețul plătit; iar Hristos, privind roadele jertfei Sale mari, este și El<br />
mulțumit.<br />
422
Change language