Pentru a Termina Cursa_

lui și ei îl privesc cu scârbă. Sentimentul jertfei infinite aduse pentru vindecarea lor îi
umilește în ochii lor și le umple inimile de recunoștință și de laudă, pe care cei care n-au
căzut niciodată nu le pot aprecia. Ei iubesc mult pentru că li s-a iertat mult. Deoarece s-au
împărtășit de suferințele lui Hristos, sunt în stare să se împărtășească împreună cu El de
slava Sa.
Moștenitorii lui Dumnezeu au venit din cocioabe, din temnițe, de pe eșafod, din munți,
din pustiuri, din peșterile pământului, din insulele mării. Pe pământ au fost săraci, năpăstuiți,
chinuiți, milioane au coborât în mormânt împovărați cu rușine pentru că au refuzat cu
statornicie să se supună pretențiilor amăgitoare ale lui Satana. Au fost declarați de
tribunalele omenești ca fiind cei mai josnici criminali. Dar acum „Dumnezeu Însuși este
Judecătorul” (Psalmii 50, 6). Acum, sentințele omenești sunt răsturnate. „El va îndepărta
ocara poporului Său Israel” (Isaia 25, 8). „Ei vor fi numiți: «Popor sfânt, Răscumpărați ai
Domnului».” El a hotărât să le dea „celor întristați din Sion ... o cunună împărătească în loc
de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh
mâhnit” (Isaia 62, 12; 61, 3).
Ei nu mai sunt slabi, prigoniți, risipiți și întristați. De acum încolo, vor fi totdeauna cu
Domnul. Ei stau înaintea tronului îmbrăcați cu haine mai bogate decât au purtat vreodată cei
mai onorați oameni ai pământului. Sunt încoronați cu diademe mai strălucitoare decât au
fost cele puse vreodată pe fruntea monarhilor pământești. Zilele de durere și de plâns s-au
dus pentru totdeauna. Împăratul slavei a șters lacrimile de pe toate fețele; orice cauză de
amărăciune a fost îndepărtată. În legănarea ramurilor de palmieri, ei izbucnesc într-un
cântec de biruință, clar, dulce și armonios; toate vocile iau tonul până când imnul răsună
prin bolțile cerului: „Mântuirea este a lui Dumnezeu care șade pe tron și a Mielului”, iar toți
locuitorii cerului răspund în adorare: „Amin”. „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava,
înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor!” (Apocalipsa 7, 10.12).
În viața aceasta, abia începem să înțelegem subiectul minunat al mântuirii. Cu
înțelegerea noastră mărginită, putem aprecia foarte corect rușinea și slava, viața și moartea,
dreptatea și mila, care se întâlnesc la cruce; totuși, cu cele mai ascuțite puteri mintale, nu
putem prinde adevărata lor însemnătate. Lungimea și lățimea, adâncimea și înălțimea iubirii
răscumpărătoare sunt înțelese prea slab. Planul de Mântuire nu va fi deplin înțeles nici chiar
atunci când cei răscumpărați vor vedea așa cum sunt văzuți și vor cunoaște așa cum sunt
cunoscuți, însă, de-a lungul veacurilor veșnice, adevărul se va descoperi continuu în fața
minților uimite și încântate. Cu toate că necazurile, durerile și ispitele pământului sunt
terminate, iar cauza îndepărtată, poporul lui Dumnezeu va avea totdeauna o cunoaștere
lămurită, inteligentă, a ceea ce a costat mântuirea lor.
Crucea lui Hristos va fi știința și cântecul mântuiților în toată veșnicia. În Hristos cel
slăvit Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Niciodată nu se va uita că El, a cărui putere a
creat și susținut lumile nenumărate prin vastele domenii ale spațiului, iubitul Fiu al lui
421