Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Său slăvit. Chipul muritor, lipsit de frumusețe, odinioară întinat de păcat, devine desăvârșit,<br />
frumos și nemuritor. Toate defectele și diformitățile sunt lăsate în mormânt. Readuși la<br />
pomul vieții, în Edenul multă vreme pierdut, cei mântuiți „vor crește” (Maleahi 4, 2) la<br />
statura deplină a neamului omenesc, în slava lui de la început. Ultima rămășiță a blestemului<br />
păcatului va fi îndepărtată și cei credincioși ai lui Hristos se vor arăta „în frumusețea<br />
Domnului Dumnezeului nostru”, la minte, la suflet și la trup, reflectând chipul desăvârșit al<br />
Domnului lor. O, minunată mântuire! Mult discutată, mult așteptată, contemplată cu o<br />
anticipație înflăcărată, dar niciodată înțeleasă pe deplin.<br />
Neprihăniții cei vii sunt schimbați „într-o clipă, într-o clipeală din ochi”. La glasul lui<br />
Dumnezeu, ei au fost glorificați; acum sunt făcuți nemuritori și, împreună cu sfinții înviați,<br />
sunt răpiți să-L întâlnească pe Domnul lor în văzduh. Îngerii îi „adună pe cei aleși din cele<br />
patru vânturi, de la o margine a cerului, până la cealaltă”. Copilașii sunt purtați de îngerii<br />
sfinți și dați în brațele mamelor lor. Prieteni multă vreme despărțiți prin moarte sunt uniți<br />
pentru a nu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, se înalță împreună spre<br />
cetatea lui Dumnezeu.<br />
De fiecare parte a carului de nori sunt aripi și sub ele sunt roți vii; și, în timp ce carul se<br />
înalță, roțile strigă: „Sfânt”, iar aripile, în timp ce se mișcă, strigă: „Sfânt”, iar suita de îngeri<br />
strigă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic”. Iar cei răscumpărați strigă:<br />
„Aleluia!” în timp ce carul înaintează către Noul Ierusalim.<br />
Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul acordă urmașilor Săi emblemele<br />
biruinței și îi învestește cu însemnele rangului lor împărătesc. Rândurile strălucitoare sunt<br />
aliniate în careu în jurul regelui lor, a cărui statură se înalță maiestuoasă, mai presus de sfinți<br />
și de îngeri, a cărui față strălucește asupra lor plină de dragoste binevoitoare. Privirea tuturor<br />
din oastea nenumărată a celor răscumpărați este ațintită asupra Lui, fiecare ochi privește<br />
slava Aceluia a cărui „față a fost schimonosită mai mult decât a oricărui om, iar chipul Său<br />
mai mult decât al fiilor oamenilor”. Pe capul biruitorilor, Isus, cu propria mână, pune<br />
coroana de slavă. <strong>Pentru</strong> fiecare este câte o coroană, purtând noul său nume (Apocalipsa 2,<br />
17) și inscripția „sfințit Domnului”. În fiecare mână este pusă ramura de palmier a<br />
biruitorului și harpe strălucitoare. Apoi, când îngerii care conduc ating coardele, orice mână<br />
atinge coardele harpelor cu pricepere, producând o muzică dulce, în tonuri melodioase și<br />
bogate. O încântare de nespus pune stăpânire pe toate inimile și toate glasurile se înalță în<br />
laudă plină de recunoștință: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu<br />
sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie<br />
slava și puterea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1, 5.6).<br />
În fața mulțimii răscumpărate este Cetatea Sfântă. Isus deschide larg porțile de<br />
mărgăritar și popoarele care au păzit adevărul intră prin ele. Acolo privesc Paradisul lui<br />
Dumnezeu, căminul lui Adam, în puritatea lui. Apoi glasul Acela, mai bogat decât orice<br />
muzică ce a atins vreodată o ureche muritoare, se aude zicând: „Lupta voastră s-a sfârșit”.<br />
418
Change language