Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
cunoaștere temeinică a istoriei omenești; ei s-au dovedit mai capabili să apere cauza celor<br />
apăsați decât ar fi fost cel mai priceput și mai elocvent dintre apărători. Ei au înfrânt planuri<br />
și au împiedicat nenorocirile care ar fi întârziat într-o mare măsură lucrarea lui Dumnezeu și<br />
ar fi provocat o mare suferință poporului Său. În ceasul primejdiei și al necazului, „Îngerul<br />
Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie” (Psalmii 34, 7).<br />
Cu o dorință arzătoare, copiii lui Dumnezeu așteaptă semnele venirii Împăratului lor.<br />
Când sunt întrebați: „Cât mai este din noapte?”, străjerii răspund neîntârziat: „Vine<br />
dimineața și este tot noapte” (Isaia 21, 11.12). Lumina strălucește prin nori deasupra<br />
vârfurilor munților. În curând se va descoperi slava Sa. Soarele Neprihănirii este gata să<br />
strălucească. Atât dimineața, cât și noaptea sunt la ușă — începutul unei zile nesfârșite<br />
pentru cel neprihănit și coborârea unei nopți veșnice peste cel nelegiuit. Pe când cei care se<br />
luptă își îndreaptă cererile către Dumnezeu, vălul care îi desparte de lumea nevăzută pare să<br />
se dea la o parte. Cerurile strălucesc ca zorii unei zile veșnice și asemenea melodiei<br />
cântărilor îngerilor răsună în urechi cuvintele: „Stați tari în devotamentul vostru, vine<br />
ajutorul”. Hristos, Biruitorul Cel puternic, păstrează pentru luptătorii Săi obosiți o comoară<br />
de slavă nemuritoare; iar glasul Lui vine prin porțile deschise: „Iată, Eu sunt cu voi. Nu vă<br />
temeți. Știu toate durerile voastre; am purtat poverile voastre; nu vă luptați împotriva unor<br />
dușmani care n-au fost puși la probă. Am dus lupta în favoarea voastră și în Numele Meu<br />
sunteți mai mult decât biruitori”.<br />
Scumpul nostru Mântuitor ne va trimite ajutorul chiar atunci când avem nevoie de el.<br />
Calea spre ceruri este sfințită de urmele Sale. Orice spin care ne rănește picioarele le-a rănit<br />
pe ale Sale. Orice cruce, pe care suntem chemați să o purtăm, El a purtat-o înaintea noastră.<br />
Domnul îngăduie lupta pentru a pregăti sufletul pentru pace. Timpul strâmtorării este o grea<br />
încercare și de temut pentru poporul lui Dumnezeu; dar este un timp când fiecare credincios<br />
adevărat să privească în sus și, prin credință, să poată vedea curcubeul făgăduinței care îl<br />
înconjoară.<br />
„Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de<br />
biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea<br />
și gemetele vor fugi. «Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul muritor, și<br />
de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul, care te-a făcut? De ce să tremuri<br />
necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este<br />
mânia asupritorului? În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și<br />
nu va duce lipsă de pâine. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să-i<br />
urle valurile și al cărui Nume este Domnul oștirilor. Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te<br />
acopăr cu umbra mâinii Mele»” (Isaia 51, 11-16). „De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar<br />
nu de vin, ascultă: «Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe<br />
poporul Lui: Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei<br />
din el! Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: Îndoaie-te, ca să trecem peste<br />
tine! Îți făceai atunci spinarea ca un pământ, și ca o uliță pentru trecători»” (Isaia 51, 21-23).<br />
410
Change language