Pentru a Termina Cursa_

În ziua aceea, mulțimile vor dori scutul milei lui Dumnezeu pe care l-au disprețuit atâta
vreme. „Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete
de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi
atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo,
ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi” (Amos 8, 11.12).
Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferință; dar când este persecutat și chinuit,
când suferă lipsuri și nu are hrană, nu va fi lăsat să piară. Dumnezeul acela care a avut grijă
de Ilie nu va trece pe lângă nici unul dintre copiii Săi care au dat dovadă de sacrificiu de
sine. El, care numără perii capului, va avea grijă de ei și, în timp de foamete, vor fi săturați.
În timp ce nelegiuiții mor de foame și de boli, îngerii îi vor ocroti pe cei neprihăniți și le vor
împlini nevoile. Pentru cei care „umblă în neprihănire”, făgăduința este: „I se va da pâine și
apa nu-i va lipsi”. „Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete.
Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi” (Isaia 33, 15.16; Isaia
41, 17).
„Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va
lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu
tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3,
17-18). „Domnul este Păstorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea
nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi
sufletul.” „Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi
cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu
trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de
ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să
cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu
ochii și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!»
Și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge,
nici o urgie nu se va apropia de cortul tău” (Psalmii 121, 5-7; 91, 3-10).
Cu toate acestea, pentru ochiul omenesc s-ar părea că poporul lui Dumnezeu trebuie să-și
sigileze în scurtă vreme mărturia cu sânge, așa cum au făcut martirii de dinainte. Chiar și ei
încep să se teamă că Domnul i-a lăsat să cadă în mâna vrăjmașilor. Acesta este timpul unei
agonii teribile. Zi și noapte, ei strigă către Dumnezeu pentru liberare. Nelegiuiții tresaltă și
se aude un strigăt batjocoritor: „Unde este credința voastră? De ce nu vă eliberează
Dumnezeu din mâinile noastre, dacă sunteți într-adevăr poporul Său?” Dar cei care așteaptă
își amintesc de Isus murind pe crucea de pe Calvar și de marii preoți și conducători strigând
în batjocură: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă El este împăratul lui
Israel, să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El!” (Matei 27, 42). Toți se luptă cu
Dumnezeu asemenea lui Iacov. Fețele lor exprimă lupta lăuntrică. Pe toate fețele se așează
paloarea morții. Cu toate acestea, nu-și întrerup mijlocirea stăruitoare.
408