Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (Ezechiel 33, 11). „Domnul,<br />
Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și<br />
credincioșie, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept<br />
nevinovat!” „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; și nu lasă nepedepsit pe<br />
cel rău” (Exod 34, 6.7; Naum 1, 3). Prin lucruri grozave în neprihănire, El va reface<br />
autoritatea Legii Sale călcate în picioare. Asprimea pedepsei care îl așteaptă pe cel nelegiuit<br />
poate fi înțeleasă după neplăcerea Domnului de a aduce la îndeplinire judecata. Națiunea cu<br />
care El are o îndelungă răbdare și pe care nu o va lovi, până când nu va umple măsura<br />
nelegiuirii ei în cărțile lui Dumnezeu, va bea până la urmă din cupa mâniei neamestecate cu<br />
milă.<br />
Când Hristos Își încetează mijlocirea în Sanctuar, mânia Sa neamestecată cu milă va fi<br />
dezlănțuită împotriva tuturor acelora care se închină fiarei și icoanei ei și primesc semnul ei<br />
(Apocalipsa 14, 9.10). Plăgile care au căzut asupra Egiptului atunci când Dumnezeu a fost<br />
pe punctul de a-l elibera pe Israel au fost asemănătoare în caracter cu acele judecăți mai<br />
teribile și mai întinse, care urmează să cadă peste lume chiar înainte de eliberarea finală a<br />
poporului lui Dumnezeu. Descriind aceste lovituri îngrozitoare, scriitorul Apocalipsei<br />
spune: „O rană rea și dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se<br />
închinau icoanei ei. Marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură<br />
vie, chiar și tot ce era în mare. Apele s-au făcut sânge”. „Drept ești Tu, Doamne.... pentru că<br />
ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al proorocilor, le-ai dat<br />
și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici” (Apocalipsa 16, 2-6). Condamnând pe poporul lui<br />
Dumnezeu la moarte, ei și-au atras vinovăția sânge lui lor ca și când ar fi fost vărsat de<br />
propria mână. În același fel, Hristos i-a declarat pe iudeii din vremea Sa vinovați de tot<br />
sângele sfinților care fusese vărsat din zilele lui Abel; căci ei erau mânați de același duh și<br />
căutau să facă aceeași lucrare ca aceea a ucigașilor proorocilor.<br />
În plaga care urmează, este dată soarelui puterea „să dogorească pe oameni cu focul lui.<br />
Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare” (Ver 8.9). Profeții au descris astfel starea<br />
pământului în acest timp înspăimântător: „Pământul este întristat, căci bucatele de pe câmp<br />
sunt pierdute. Toți pomii de pe câmp s-au uscat ... și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!”<br />
„S-au uscat semințele sub bulgări, grânarele stau goale! Cum gem vitele! Cirezile de boi<br />
sunt buimace, căci nu mai au pășune; căci au secat pâraiele și a mâncat focul izlazurile<br />
pustiei.” „În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul<br />
Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte” (Ioel 1, 17-20; 1,<br />
10-12; Amos 8, 3).<br />
Aceste plăgi nu sunt generale, căci locuitorii pământului ar fi nimiciți cu totul. Totuși,<br />
vor fi cele mai îngrozitoare calamități care au fost cunoscute vreodată de muritori. Toate<br />
judecățile care au venit peste oameni până la încheierea timpul de har au fost amestecate cu<br />
milă. Sângele mijlocitor al lui Hristos îl ferise pe cel păcătos să primească măsura deplină<br />
pentru vinovăția lui; dar, în judecata finală, mânia este revărsată neamestecată cu milă.<br />
407
Change language