Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
pământești, să-i facă să ducă poveri grele și apăsătoare, pentru ca inimile să le fie<br />
supraîmpovărate de grijile vieții acesteia, iar ziua încercării să vină peste ei ca un hoț.<br />
Când decretul dat de diferiți conducători ai creștinătății împotriva păzitorilor poruncii va<br />
retrage ocrotirea conducerii și-i va lăsa la dispoziția acelora care le doresc distrugerea, copiii<br />
lui Dumnezeu vor fugi din orașe și sate, se vor întovărăși în grupe, locuind în cele mai pustii<br />
și mai singuratice locuri. Mulți își vor găsi scăparea în întăriturile munților. Asemenea<br />
creștinilor din văile Piemontului, ei vor face din înălțimile pământului sanctuarele lor și vor<br />
mulțumi lui Dumnezeu pentru „întăriturile stâncilor” (Isaia 33, 16). Dar mulți din toate<br />
popoarele și din toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, negri și albi, vor fi aruncați în<br />
robia cea mai nedreaptă și mai crudă. Cei iubiți ai lui Dumnezeu vor trece prin zile grele,<br />
legați în lanțuri, închiși după gratiile închisorilor, condamnați la moarte, iar alții, în mod<br />
vădit, vor fi lăsați să moară de foame, în temnițele întunecoase și dezgustătoare. Nici o<br />
ureche omenească nu este deschisă să audă gemetele lor; nici o mână omenească nu este<br />
gata să le dea ajutor.<br />
Îl va uita oare Dumnezeu pe poporul Său în acest ceas al încercării? L-a uitat El pe Noe<br />
cel credincios, atunci când judecățile lui Dumnezeu au fost dezlănțuite peste lumea<br />
antediluviană? L-a uitat El pe Lot atunci când a căzut foc din cer pentru a nimici cetățile<br />
câmpiei? L-a uitat El pe Iosif, înconjurat de idolatri în Egipt? L-a uitat El pe Ilie când<br />
jurământul Izabelei îl amenința cu aceeași soartă ca a preoților lui Baal? L-a uitat El pe<br />
Ieremia în groapa cea mai întunecoasă și dezgustătoare a închisorii? I-a uitat El pe cei trei<br />
demnitari în cuptorul de foc? Sau pe Daniel în groapa leilor?<br />
„Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite copilul<br />
pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu<br />
te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49, 14-16). „Căci așa<br />
vorbește Domnul oștirilor: «Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor lui»”<br />
(Zaharia 2, 8). Cu toate că vrăjmașii îi pot arunca în închisoare, pereții celulei nu pot<br />
întrerupe legătura dintre sufletele lor și Hristos. Acela care vede toate slăbiciunile lor, care<br />
cunoaște toate încercările este mai presus de puterile pământului; și îngerii vor veni la ei, în<br />
celulele singuratice, aducându-le lumină și pace din cer. Temnița va fi ca un palat, căci<br />
acolo locuiesc cei bogați în credință, iar zidurile întunecate vor fi luminate de lumina<br />
cerească, la fel ca atunci când Pavel și Sila se rugau și cântau laude la miezul nopții, în<br />
temnița din Filipi.<br />
Judecățile lui Dumnezeu vor veni peste aceia care caută să prigonească și să distrugă pe<br />
poporul Său. Îndelunga Sa îngăduință cu cei răi îi încurajează pe oameni în neascultare, dar<br />
pedeapsa lor nu este mai puțin sigură și teribilă din cauză că este mult amânată. „Căci<br />
Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Și<br />
facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Isaia<br />
28, 21). <strong>Pentru</strong> Dumnezeul nostru cel milostiv, pedeapsa este un act ciudat. „Pe viața Mea,<br />
406
Change language