Pentru a Termina Cursa_

nepăsători să o câștige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât
în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră. Imaginația
cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei. În acest timp de încercare, orice suflet trebuie să
stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. „Chiar dacă ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov,
pe viața Mea — zice Domnul Dumnezeu — că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-ar
mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14, 20).
Acum, când Marele nostru Preot face ispășire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim
desăvârșiți în Hristos. Nici măcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus să Se
supună puterii ispitei. Satana găsește în inimile omenești un loc unde-și poate câștiga un
punct de sprijin; o dorință păcătoasă este nutrită, prin care ispitele lui își manifestă puterea.
Dar Hristos a declarat despre sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu
Mine” (Ioan 14, 30). Satana n-a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi oferit
posibilitatea biruinței. El păzise poruncile Tatălui Său și în El nu era nici un păcat pe care
Satana să-l poată exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiți
aceia care vor sta în timpul strâmtorării.
În viața aceasta, trebuie să îndepărtăm păcatul de la noi prin credința în sângele ispășitor
al lui Hristos. Mântuitorul nostru scump ne invită să ne unim cu El, să unim slăbiciunea
noastră cu puterea Lui, neștiința noastră cu înțelepciunea Lui, nevrednicia noastră cu
meritele Sale. Providența lui Dumnezeu este școala în care trebuie să învățăm blândețea și
umilința lui Isus. Domnul ne pune mereu înainte nu calea pe care am ales-o și care ni se pare
mai ușoară și mai plăcută, ci adevăratele ținte ale vieții. Ne rămâne să colaborăm cu
mijloacele pe care le folosește cerul în lucrarea de a aduce caracterele noastre în asemănare
cu Modelul divin. Nimeni nu poate neglija sau amâna această lucrare decât cu periclitarea
cea mai înfricoșată a sufletului.
Apostolul Ioan a auzit în viziune un glas tare în cer, zicând: „Vai de voi, pământ și mare!
Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme”
(Apocalipsa 12, 12). Teribile sunt scenele care provoacă această exclamație din partea
glasului ceresc. Mânia lui Satana crește pe măsură ce timpul i se scurtează, iar lucrarea lui
de amăgire și de distrugere va atinge apogeul în timpul strâmtorării. Semne îngrozitoare, cu
un caracter supranatural, se vor descoperi în curând în ceruri, ca dovadă a puterii făcătoare
de minuni a demonilor. Duhuri de demoni vor merge la împărații pământului și în lumea
întreagă, pentru a-i întări în amăgire și pentru a-i îndemna să se alieze cu Satana în lupta lui
împotriva conducerii cerului. Prin aceste mijloace, vor fi amăgiți deopotrivă conducătorii și
supușii. Se vor ridica persoane care vor pretinde că sunt chiar hristoși și vor pretinde titlul și
închinarea care aparțin Răscumpărătorului lumii. Ei vor face minuni uimitoare de vindecare
și vor declara că au descoperiri din cer care vor contrazice mărturia Scripturilor.
Ca o încoronare a marii drame de amăgire, însuși Satana va lua chipul lui Hristos.
Biserica a mărturisit timp îndelungat că așteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a
404