Pentru a Termina Cursa_

dăduse ideea lui Esau să meargă împotriva lui; și, în lunga noapte de luptă a patriarhului,
Satana a încercat să pună asupra lui simțul vinovăției, pentru a-l descuraja și pentru a-i rupe
legătura cu Dumnezeu. Iacov a ajuns aproape de disperare, dar știa că fără ajutor din cer
trebuia să piară. El s-a pocăit sincer de păcatul lui cel mare și a apelat la mila lui Dumnezeu.
N-a putut fi abătut de la ținta lui, ci s-a ținut tare de înger și a stăruit în cererea lui cu strigăte
stăruitoare, disperate, până când a biruit.
Așa cum Satana l-a influențat pe Esau să meargă împotriva lui Iacov, tot astfel el îi va
provoca pe cei nelegiuiți să distrugă poporul lui Dumnezeu în timpul strâmtorării. Și, așa
cum l-a acuzat pe Iacov, el își va ridica acuzațiile împotriva poporului lui Dumnezeu. El
consideră lumea ca fiind supusă lui; dar grupa aceea mică, a celor care păzesc poruncile lui
Dumnezeu, se împotrivește supremației lui. Dacă ar putea să-i șteargă de pe pământ, biruința
lui ar fi deplină. El vede că îngerii sfinți îi păzesc și își dă seama că păcatele le-au fost
iertate; dar nu știe că situația lor a fost hotărâtă în Sanctuarul de sus. El are o cunoaștere
deplină a păcatelor pe care chiar el i-a ispitit să le comită și le prezintă înaintea lui
Dumnezeu într-o lumină exagerată, prezentând acest popor ca meritând exact ca și el să fie
exclus din favoarea lui Dumnezeu. El declară că Domnul nu poate să le ierte pe drept
păcatele și, cu toate acestea, să-i distrugă pe el și pe îngerii lui. El îi pretinde ca pradă a lui și
cere să-i fie dați pe mână ca să-i distrugă.
Când Satana îi acuză pe copiii lui Dumnezeu pentru păcatele lor, Domnul îi îngăduie să-i
încerce până la extrem. Încrederea lor în Dumnezeu, credința și hotărârea lor vor fi aspru
încercate. Când trec în revistă trecutul lor, nădejdile lor se topesc, deoarece în toată viața lor
pot vedea prea puțin bine. Sunt pe deplin conștienți de slăbiciunea și nevrednicia lor. Satana
caută să-i îngrozească la gândul că si-tuația lor este fără nădejde, că ocara lor nu va putea fi
ștearsă niciodată. El nădăjduiește în felul acesta să le distrugă credința, pentru ca ei să
cedeze acestor ispite și să-i abată de la credincioșia față de Dumnezeu.
Deși copiii lui Dumnezeu sunt înconjurați de vrăjmași, care sunt hotărâți să-i distrugă,
chinul de care suferă ei nu este teama de persecuție pentru adevăr; ei se tem că nu s-au
pocăit de toate păcatele și că, prin vreo greșeală, vor pierde împlinirea făgăduinței
Mântuitorului: „Te voi păzi de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”
(Apocalipsa 3, 10). Dacă ar avea asigurarea iertării, nu s-ar da înapoi de la chinuri sau de la
moarte; dar, dacă s-ar dovedi nevrednici și și-ar pierde viața din cauza propriilor defecte de
caracter, atunci Numele sfânt al lui Dumnezeu ar fi batjocorit.
Din toate părțile ei aud comploturi de trădare și văd lucrarea activă a răzvrătirii, iar în
inima lor se ridică o dorință puternică, o sete sinceră a sufletului ca această mare apostazie
să se termine, iar nelegiuirea celor răi să aibă un sfârșit. Dar, în timp ce se roagă lui
Dumnezeu să oprească lucrarea răzvrătirii, ei sunt stăpâniți de un simț profund de regret, că
nu mai au putere să reziste pentru a da înapoi valul puternic al păcatului. Ei simt că, dacă
401