Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu au fost acuzați că au adus nenorocirile peste<br />
lume și vor fi priviți ca fiind cauza convulsiilor îngrozitoare ale naturii, a discordiei și a<br />
vărsării de sânge dintre popoare, care umplu pământul de durere. Puterea care a însoțit<br />
ultima avertizare i-a umplut de mânie pe nelegiuiți, mânia lor s-a aprins împotriva tuturor<br />
acelora care au primit solia, iar Satana va provoca spiritul de ură și de persecuție cu o și mai<br />
mare intensitate.<br />
Când prezența lui Dumnezeu a fost retrasă în cele din urmă de la națiunea iudeilor,<br />
preoții și poporul n-au știut lucrul acesta. Cu toate că erau sub stăpânirea lui Satana și erau<br />
mânați de patimile cele mai îngrozitoare și mai nelegiuite, ei încă se socoteau ca fiind aleși<br />
de Dumnezeu. Slujba de la templu continua; jertfele erau aduse pe altarele mânjite și în<br />
fiecare zi era cerută binecuvântarea divină asupra unui popor vinovat de sângele scumpului<br />
Fiu al lui Dumnezeu, care căuta să-i ucidă pe slujitorii și pe apostolii Săi. Tot astfel,<br />
locuitorii pământului nu vor ști atunci când hotărârea irevocabilă a Sanctuarului a fost<br />
pronunțată și soarta lumii a fost stabilită pentru totdeauna. Formele religiei vor fi continuate<br />
de către un popor de la care a fost retras, în cele din urmă, Duhul lui Dumnezeu; iar zelul<br />
satanic cu care prințul răului îi va inspira pentru împlinirea planurilor lui răutăcioase va fi<br />
asemenea zelului pentru Dumnezeu.<br />
<strong>Pentru</strong> că Sabatul a devenit punctul deosebit de discuție în creștinătate, iar autoritățile<br />
religioase și pământești s-au unit pentru a impune păzirea duminicii, refuzul stăruitor al unei<br />
minorități de a se supune cerinței generale va face din ei obiectul unui blestem general. Se<br />
va cere ca acei oameni puțini, care stau în opoziție cu o instituție a bisericii și cu legea<br />
statului, să nu mai fie tolerați; că este mai bine să sufere ei decât națiuni întregi să fie<br />
aruncate în confuzie și nelegiuire. Același argument a fost adus acum optsprezece veacuri<br />
împotriva lui Hristos de către „conducătorii poporului”. „Oare nu vă gândiți că este în<br />
folosul nostru”, spunea Caiafa cel nelegiuit, „să moară un singur om pentru norod și să nu<br />
piară tot neamul?” (Ioan 11, 50). Acest argument va părea convingător; și, în cele din urmă,<br />
se va da un decret împotriva acelora care sfințesc Sabatul poruncii a patra, denunțându-i ca<br />
meritând pedeapsa cea mai aspră și dând poporului libertatea ca, după un anumit timp, să-i<br />
dea la moarte. Romanismul din lumea veche și protestantismul apostaziat din lumea nouă<br />
vor lua o atitudine asemănătoare față de aceia care cinstesc toate învățăturile divine.<br />
Poporul lui Dumnezeu va fi atunci cufundat în acele scene de necaz și de suferință,<br />
descrise de profet ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. „Așa vorbește Domnul: «Auzim<br />
strigăte de groază; spaimă, nu este pace! S-au îngălbenit toate fețele. Vai! Căci ziua aceea<br />
este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit<br />
din ea»” (Ieremia 30, 5-7). Noaptea de groază a lui Iacov, atunci când s-a luptat în rugăciune<br />
pentru eliberarea din mâna lui Esau (Geneza 32, 24-30), reprezintă experiența poporului lui<br />
Dumnezeu în ultimul timp de strâmtorare. Din cauza înșelăciunii practicate pentru a-și<br />
asigura binecuvântarea tatălui, care voia să i-o dea lui Esau, Iacov fugise ca să-și scape<br />
viața, înspăimântat de amenințările groaznice ale fratelui său. După ce rămăsese timp de<br />
399
Change language