Pentru a Termina Cursa_

se de ziua de odihnă a Creatorului, cere ascultare și amenință cu mânia pe toți aceia care
calcă preceptele ei.
O dată ce problema a fost prezentată clar înaintea omului, oricine va călca Legea lui
Dumnezeu pentru a asculta de legiuirea omenească primește semnul fiarei; el primește
semnul de apartenență față de puterea de care alege să asculte, în loc să asculte de
Dumnezeu. Avertizarea din ceruri este aceasta: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei,
și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu
turnat neamestecat în paharul mâniei Lui” (Apocalipsa 14, 9.10).
Dar nimeni nu trebuie să sufere mânia lui Dumnezeu până când, mai întâi, adevărul nu i-
a fost adus în minte și în conștiință și nu a fost respins. Sunt mulți care n-au avut niciodată
ocazia să audă adevărurile deosebite pentru vremea aceasta. Obligativitatea poruncii a patra
n-a fost pusă niciodată înaintea lor în adevărata ei lumină. Acela care citește toate inimile și
pune la încercare toate motivele nu va lăsa pe nimeni, dintre aceia care doresc să cunoască
adevărul, să fie amăgiți cu privire la scopurile luptei. Decretul nu va fi impus oamenilor
orbește. Fiecare trebuie să aibă lumină suficientă pentru a lua o hotărâre în mod deliberat.
Sabatul va constitui proba cea mare a credincioșiei, căci el este adevărul pus în discuție
în mod deosebit. Când va fi adusă încercarea finală asupra oamenilor, se va trage linia de
deosebire dintre aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu și aceia care nu-L slujesc. În timp ce
păzirea sabatului neadevărat pentru a asculta de legea statului, contrară poruncii a patra, va
fi o recunoaștere fățișă a apartenenței la o putere care este în opoziție cu Dumnezeu, păzirea
Sabatului adevărat, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, este o dovadă de credincioșie față
de Creator. Pe când o categorie, care primește semnul supunerii față de puterile pământești,
primește semnul fiarei, cealaltă, alegând semnul supunerii față de autoritatea divină,
primește sigiliul lui Dumnezeu.
Odinioară, aceia care au prezentat adevărurile celei de a treia solii îngerești au fost priviți
adesea ca niște alarmiști. Prevestirile lor că in-toleranța religioasă va câștiga teren în Statele
Unite, că biserica și statul se vor uni ca să-i prigonească pe aceia care păzesc poruncile lui
Dumnezeu, au fost socotite neîntemeiate și absurde. S-a declarat cu încredere că această țară
n-ar putea deveni niciodată altceva decât ceea ce a fost — apărătoarea libertății religioase.
Dar, pe măsură ce problema impunerii duminicii este discutată în cercuri tot mai largi,
evenimentul de care s-au îndoit și nu l-au crezut atâta vreme se vede apropiindu-se, iar
întreita solie va produce un efect pe care nu l-a avut mai înainte.
În toate generațiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să mustre păcatul atât în lume,
cât și în biserică. Dar oamenii doresc să le fie spuse lucruri plăcute, iar adevărul simplu și
curat nu este primit. Mulți reformatori, când și-au început lucrarea, s-au hotărât să aibă o
mare prudență când au atacat păcatele bisericii și ale națiunii. Ei nădăjduiau ca, prin
exemplul unei vieți curate de creștin, să-i aducă pe oameni înapoi la învățăturile Bibliei. Dar
Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor așa cum a venit peste Ilie, inspirându-l să mustre
392