07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Dar spiritul de cedare față de păgânism a deschis calea pentru o altă disprețuire a<br />

autorității cerului. Satana, lucrând prin conducătorii neconsacrați ai bisericii, s-a amestecat<br />

și în porunca a patra și a încercat să îndepărteze vechiul Sabat, ziua pe care Dumnezeu a<br />

binecuvântat-o și a sfințit-o (Geneza 2, 2.3), iar în locul ei să înalțe sărbătoarea păzită de<br />

păgâni ca „venerabila zi a soarelui”. La început, această schimbare n-a fost încercată în mod<br />

deschis. În primele veacuri, adevăratul Sabat a fost ținut de toți creștinii. Ei erau geloși pe<br />

onoarea lui Dumnezeu și, crezând că Legea Sa este de neschimbat, au păzit cu râvnă<br />

preceptele ei sfinte. Dar Satana a lucrat cu o mare subtilitate prin agenții lui pentru a-și<br />

atinge scopul. <strong>Pentru</strong> ca atenția poporului să poată fi atrasă asupra duminicii, aceasta a fost<br />

declarată ca sărbătoare, în cinstea învierii lui Hristos. Slujbe religioase au fost ținute în ea;<br />

era totuși privită ca o zi de recreere, Sabatul fiind încă păzit cu sfințenie.<br />

<strong>Pentru</strong> a pregăti calea pentru lucrarea pe care plănuise să o îndeplinească, Satana îi<br />

făcuse pe iudei, înainte de venirea lui Hristos, să împovăreze Sabatul cu cele mai stricte<br />

pretenții, făcând din păzirea lui o povară. Acum, folosind lumina falsă în care reușise să-i<br />

facă să-l privească, a aruncat ocară asupra lui ca fiind o instituție evreiască. În timp ce<br />

creștinii în general continuau să păzească duminica drept o sărbătoare a bucuriei, el i-a<br />

condus să facă din Sabat o zi de post, o zi de amărăciune și tristețe, pentru a-și arăta ura lor<br />

față de iudaism.<br />

În prima parte a secolului al IV-lea, împăratul Constantin a emis un decret care făcea din<br />

duminică o sărbătoare publică în întregul Imperiu Roman . Ziua soarelui a fost cinstită de<br />

către supușii lui păgâni și a fost onorată de creștini; politica împăratului era aceea de a uni<br />

interesele adverse ale creștinismului și păgânismului. El a fost îndemnat să facă acest lucru<br />

de către episcopii bisericii care, conduși de ambiții și însetați de putere, au înțeles că, dacă<br />

va fi păzită aceeași zi atât de către creștini, cât și de păgâni, aceasta va ușura primirea cu<br />

numele a creștinismului, de către păgâni, și în felul acesta puterea și gloria bisericii vor<br />

crește. Dar, în timp ce mulți creștini temători de Dumnezeu erau conduși treptat să<br />

primească duminica ca având un anume grad de sfințenie, ei socoteau încă Sabatul adevărat<br />

ca sfințit Domnului și-l păzeau în ascultare de porunca a patra.<br />

Arhiamăgitorul nu-și terminase lucrarea. El s-a hotărât să adune lumea creștină sub<br />

steagul său și să-și exercite puterea prin locțiitorul lui, pontiful cel mândru, care pretindea că<br />

este reprezentantul lui Hristos. Prin păgânii pe jumătate convertiți, prin prelații ambițioși și<br />

prin credincioșii iubitori de lume, și-a îndeplinit planul. Din timp în timp, au fost ținute mari<br />

concilii, în care erau convocați demnitari ai bisericii din toată lumea. Aproape în fiecare<br />

conciliu Sabatul pe care Dumnezeu îl instituise era coborât din ce în ce mai mult, în timp ce<br />

duminica era în aceeași măsură înălțată. În felul acesta sărbătoarea păgână a ajuns în cele<br />

din urmă să fie onorată ca o instituție divină, în timp ce Sabatul biblic a fost declarat o<br />

rămășiță a iudaismului, iar păzitorii lui au fost declarați blestemați.<br />

29

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!