Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era<br />
jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și<br />
oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de<br />
la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.<br />
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere.<br />
Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai<br />
întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului<br />
sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu<br />
strictețe. <strong>Pentru</strong> ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări<br />
ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice<br />
mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să<br />
atingă nivelul cel mai înalt.<br />
Când concurenții la întrecere își făceau apariția înaintea mulțimii care îi aștepta, numele<br />
le erau anunțate în gura mare și, în mod foarte clar și pe înțeles, erau amintite regulile<br />
întrecerii. Apoi toți porneau deodată, atenția încordată a spectatorilor însuflețindu-le<br />
hotărârea de a câștiga. Juriul era așezat chiar în apropierea punctului de sosire, spre a<br />
putea observa alergarea de la începutul și până la încheierea ei și a acorda premiul<br />
adevăratului biruitor. Dacă cineva ajungea la țintă prin folosirea vreunui avantaj<br />
neîngăduit, nu i se acorda premiul.<br />
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Unii nu-și mai<br />
reveneau niciodată de pe urma eforturilor fizice teribile la care se supuseseră. Nu era nu<br />
lucru neobișnuit ca oamenii să cadă în timpul alergării, rănindu-se la gură și la nas și,<br />
uneori, un concurent cădea mort chiar când era aproape să obțină premiul. Dar<br />
posibilitatea unei vătămări pentru toată viața sau chiar a morții nu era socotită ca un risc<br />
prea mare care să împiedice pe cineva să alerge pentru a dobândi cinstea ce aștepta pe<br />
concurentul biruitor.<br />
Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și<br />
trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi<br />
înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o<br />
poarte în mâna dreaptă. Laude îi erau aduse în toată țara; părinții primeau și ei partea lor<br />
de cinste; și chiar și cetatea în care trăia acesta era în mare cinste pentru că a dat naștere<br />
unui așa mare atlet.<br />
Faptele Apostolilor<br />
Capitolul 30
Change language