Pentru a Termina Cursa_

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte” (Proverbe 16, 25). Neștiința
nu este o scuză pentru rătăcire sau pentru păcat, atunci când există toate posibilitățile de a
cunoaște voia lui Dumnezeu. Un om călătorește și ajunge la o răscruce cu indicatoare pentru
fiecare direcție. Dacă cineva nu ține seama de indicator și apucă pe o cale care i se pare lui
corectă, s-ar putea să fie foarte sincer, dar se va găsi probabil pe o cale greșită.
Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru a ne familiariza cu învățăturile lui și să știm ce
anume cere El de la noi. Când învățătorul legii a venit la Isus cu întrebarea: „Ce să fac ca să
moștenesc viața veșnică?”, Mântuitorul l-a trimis la Scripturi, spunând: „Ce este scris în
Lege? Cum citești în ea?” Neștiința nu va scuza nici pe tânăr și nici pe bătrân și nu-i va scuti
de pedeapsa datorată pentru călcarea Legii lui Dumnezeu; deoarece în mâna lor se află o
prezentare corectă a acelei Legi, a principiilor și cerințelor ei. Nu este suficient să avem
intenții bune; nu este suficient să facă cineva ce crede că este drept sau ceea ce un slujitor îi
spune că este drept. Mântuirea sufletului său este în joc și trebuie să cerceteze Scripturile
pentru el însuși. Oricât de puternice i-ar fi convingerile, oricât de convins ar fi că slujitorul
Evangheliei știe care este adevărul, acestea nu pot constitui pentru el o temelie. El are o
hartă care-i arată fiecare semn pe calea lui către cer și n-ar trebui să meargă pe ghicite.
Prima și cea mai înaltă datorie a oricărei ființe raționale este să învețe din Scripturi ce
este adevărul și apoi să meargă în lumină, încurajându-i și pe alții să-i urmeze exemplul.
Trebuie să studiem Biblia zi de zi, cu sârguință, cântărind fiecare gând și comparând verset
cu verset. Cu ajutorul divin trebuie să ne formăm păreri personale, pentru că trebuie să
răspundem personal înaintea lui Dumnezeu.
Adevărurile cele mai clare descoperite în Biblie au fost învăluite în îndoială și în
întuneric de către oameni învățați, care, având pretenția că au înțelepciune, învață că
Scripturile au un înțeles mistic, ascuns, spiritual și care nu iese la iveală în limbajul folosit în
ea. Acești oameni sunt învățători rătăciți. Unei asemenea categorii i-a spus Isus: „Nu
pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12, 24). Limbajul Bibliei
trebuie să fie explicat după înțelesul lui evident, afară de faptul că se folosește un simbol sau
o figură de stil. Hristos a dat făgăduința: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să
cunoască învățătura” (Ioan 7, 17). Dacă oamenii ar lua Biblia așa cum stă scris, dacă n-ar fi
fost învățători neadevărați, care să-i rătăcească și să le încurce mințile, s-ar fi îndeplinit o
lucrare care ar fi produs bucurie îngerilor și ar fi adus la staulul lui Hristos mii și mii de
oameni care acum pribegesc în rătăcire.
Trebuie să folosim toate puterile minții în studiul Scripturilor și să punem la lucru
priceperea pentru a înțelege, atât cât pot muritorii, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; totuși
să nu uităm că ascultarea și supunerea asemenea unui copil constituie adevăratul spirit al
celui care vrea să învețe. Dificultățile din Scriptură nu pot fi niciodată rezolvate prin
aceleași metode care sunt folosite în lupta cu problemele filozofice. Nu trebuie să ne
angajăm în studiul Bibliei cu acea încredere în sine cu care atât de mulți pășesc în domeniile
387