Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Hristos a prevăzut că pretenția nejustificată de autoritate, pe care și-au asumat-o<br />
cărturarii și fariseii, nu avea să înceteze o dată cu împrăștierea iudeilor. El a avut o vedere<br />
profetică în ceea ce privește înălțarea autorității omenești, care pretindea stăpânire asupra<br />
conștiinței, dar care a fost un blestem grozav pentru biserică în toate veacurile. Iar mustrarea<br />
aspră a cărturarilor și a fariseilor, precum și avertizările Sale ca poporul să nu-i urmeze pe<br />
acești conducători orbi au fost cuprinse în raportul inspirat ca o mustrare pentru generațiile<br />
viitoare.<br />
Biserica Romană rezervă clerului dreptul de a interpreta Scripturile. Pe temeiul că numai<br />
ecleziasticii sunt competenți să explice Cuvântul lui Dumnezeu, el este ascuns de oamenii<br />
de rând. Cu toate că Reforma a dat tuturor oamenilor Scripturile, același principiu care a fost<br />
susținut de Roma îi oprește pe credincioșii din bisericile protestante să cerceteze Biblia<br />
pentru ei înșiși. Ei sunt instruiți să primească învățăturile așa cum sunt interpretate de<br />
biserică; și sunt mii de oameni care nu îndrăznesc să primească nimic, oricât de lămurit ar fi<br />
descoperit în Scriptură, care este contrar crezului lor sau învățăturii stabilite de biserica lor.<br />
Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învățătorilor rătăciți, mulți sunt gata<br />
să-și încredințeze sufletele spre păstrare clerului. Există astăzi mii de susținători ai religiei<br />
care nu pot prezenta nici un alt motiv pentru punctele de credință pe care le susțin decât că<br />
așa au fost învățați de conducătorii lor religioși. Ei trec pe lângă învățăturile Mântuitorului<br />
ca și când nu-L observă și acordă o încredere deplină cuvintelor slujitorilor. Dar sunt<br />
slujitorii infailibili? Cum ne putem încredința sufletele călăuzirii lor, dacă nu știm din<br />
Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt purtătorii de lumină? Lipsa de curaj moral pentru a păși<br />
alături de urmele trasate de lume îi conduce pe mulți să-i urmeze pe cei învățați; și prin<br />
împotrivirea lor de a cerceta pentru ei înșiși, ajung legați fără nădejde în lanțurile rătăcirii.<br />
Ei văd că adevărul pentru vremea aceasta este lămurit prezentat în Biblie; și simt puterea<br />
Duhului Sfânt care însoțește vestirea lui; cu toate acestea, îngăduie ca împotrivirea clerului<br />
să-i îndepărteze de la lumină. Cu toate că rațiunea și conștiința sunt convinse, aceste suflete<br />
amăgite nu îndrăznesc să gândească altfel decât slujitorul lor; iar judecata lor personală,<br />
interesele lor veșnice sunt jertfite necredinței, mândriei și prejudecății altuia.<br />
Multe sunt căile prin care Satana lucrează prin influența omenească pentru a-și aduna<br />
captivii. El își asigură mulțimile prinzându-le cu funiile de mătase ale iubirii față de aceia<br />
care sunt vrăjmași ai crucii lui Hristos. Oricare ar fi această legătură, părintească, filială,<br />
conjugală sau socială, urmarea este aceeași; împotrivitorii adevărului își folosesc puterea<br />
pentru a stăpâni conștiința, iar sufletele ținute sub stăpânirea lui nu au destul curaj sau<br />
independență ca să asculte de propriile convingeri cu privire la datorie. Adevărul și slava lui<br />
Dumnezeu sunt de nedespărțit; este imposibil, cu Biblia la îndemână, să-L cinstim pe<br />
Dumnezeu prin păreri rătăcite. Mulți susțin că nu contează ce crede cineva, numai viața lui<br />
să fie corectă. Dar viața este modelată de credință. Dacă adevărul — lumina — este la<br />
îndemâna noastră, iar noi neglijăm să folosim prilejul de a-l asculta și a-l vedea, în realitate<br />
îl respingem; alegem mai degrabă întunericul decât lumina.<br />
386
Change language