Pentru a Termina Cursa_

Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizări atât de importante, ele fiind reprezentate ca
vestite de îngeri sfinți zburând prin mijlocul cerului, El cere fiecărui suflet înzestrat cu
puterile rațiunii să ia aminte la solie. Judecățile înfricoșate, pronunțate împotriva
închinătorilor fiarei și chipului ei (Apocalipsa 14, 9-11), trebuie să-i conducă la un studiu
atent al profețiilor, să-i învețe ce înseamnă semnul fiarei și cum să se ferească de a-l primi.
Dar majoritatea oamenilor nu doresc să audă adevărul și se îndreaptă către închipuiri.
Apostolul Pavel declara, privind către zilele din urmă: „Căci va veni vremea când oamenii
nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Timotei 4, 3). Acel timp a venit. Mulțimile
nu doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine în conflict cu dorința inimii păcătoase și
iubitoare de lume; iar Satana le oferă amăgirile pe care ei le iubesc.
Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca
măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor. Părerile oamenilor învățați,
deducțiile științei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase și
contradictorii, cum sunt și bisericile pe care ele le reprezintă, glasul majorității — nici una și
nici toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al
credinței religioase. Înainte de a primi orice învățătură sau precept, trebuie să cerem un clar
„Așa zice Domnul” în sprijinul ei.
Satana încearcă încontinuu să atragă atenția la om, în locul lui Dumnezeu. El îi conduce
pe oameni să privească la episcopi, la pastori, la profesori de teologie, ca îndrumători ai lor,
în loc să cerceteze Scripturile pentru a-și cunoaște datoria. Atunci, stăpânind mințile acestor
conducători, el poate influența mulțimile după voia lui.
Când Hristos a venit să spună cuvintele vieții, oamenii de rând L-au ascultat cu plăcere;
și mulți, chiar dintre preoți și dintre conducători, au crezut în El. Dar marele preot și
conducătorii poporului s-au hotărât să-L condamne și să respingă învățăturile Lui. Deși
dăduseră greș în toate străduințele lor de a găsi acuzații împotriva Lui, cu toate că nu
putuseră decât să simtă influența puterii și a înțelepciunii divine, care însoțeau cuvintele
Sale, ei s-au închistat în prejudecăți; au respins dovada cea mai lămurită a mesianității Sale,
ca nu cumva să fie obligați să devină ucenicii Lui. Acești împotrivitori ai lui Isus erau
bărbați pe care oamenii fuseseră învățați din copilărie să-i respecte, în fața autorității cărora
fuseseră obișnuiți să se plece. „Cum se face”, au întrebat ei, „că mai marii și cărturarii noștri
nu cred în Isus? Nu L-ar primi acești oameni evlavioși dacă ar fi Hristosul?” Influența unor
conducători ca aceștia a condus națiunea iudaică să-L respingă pe Răscumpărătorul ei.
Duhul care i-a influențat pe conducătorii și preoții aceia este manifestat și astăzi de mulți
care au o înaltă pretenție de evlavie. Ei refuză să cerceteze mărturia Scripturilor cu privire la
adevărurile deosebite pentru această vreme. Ei arată la numărul lor, la bogăția și
popularitatea lor și îi privesc cu dispreț pe aceia care apără adevărul și care sunt puțini,
săraci, nepopulari și au o credință care-i desparte de lume.
385