Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
legea n-ar fi obligatorie, de ce să mai fie teama de a o călca? Proprietatea n-ar mai fi sigură. Oamenii ar lua bunurile vecinului prin violență, iar cel mai tare ar deveni cel mai bogat. Nici viața n-ar mai fi respectată. Votul căsătoriei n-ar mai sta ca un bastion pentru apărarea familiei. Cine ar avea puterea, dacă ar dori, ar putea lua nevasta vecinului prin violență. Porunca a cincea ar fi îndepărtată împreună cu a patra. Copiii nu s-ar sfii să ia viața părinților lor, dacă astfel și-ar putea împlini dorința inimii lor stricate. Lumea civilizată ar deveni o hoardă de hoți și asasini; iar pacea, liniștea și fericirea ar fi alungate de pe pământ. Încă de acum învățătura că oamenii sunt eliberați de ascultarea de cerințele lui Dumnezeu a slăbit puterea obligației morale și a deschis stăvilarele nelegiuirii asupra lumii. Nelegiuirea, risipa și corupția se revarsă peste noi ca un val copleșitor. În familie, Satana este la lucru. Steagul lui flutură chiar și în căminele zise creștine. Gelozia, bănuielile, fățărnicia, înstrăinarea, rivalitatea, lupta, trădarea încrederii sacre, îngăduirea poftei se află acolo. Întregul sistem de principii și de învățături religioase, care ar trebui să constituie temelia și structura vieții sociale, pare a fi un edificiu gata să se prăbușească în ruină. Criminalii cei mai josnici, când sunt aruncați în închisoare pentru abaterile lor, sunt făcuți adesea primitorii darurilor și atențiilor ca și când ar fi obținut o distincție de invidiat. Se dă o mare publicitate caracterului și crimelor lor. Presa publică amănunte revoltătoare cu privire la vicii, inițiind în felul acesta și pe alții în practicarea înșelătoriei, furtului și a crimei; iar Satana tresaltă pentru succesele planurilor lui diabolice. Pasiunea nebunească a viciului, violența cu care se ia viața, creșterea teribilă a necumpătării și a nelegiuirii peste orice măsură trebuie să îi trezească pe toți aceia care se tem de Dumnezeu, să se întrebe ce se poate face pentru a opri valul răului. Curțile de justiție sunt corupte. Conducătorii sunt mânați de dorința după câștig și de iubirea de plăceri senzuale. Necumpătarea a întunecat facultățile multora, așa încât Satana are stăpânire aproape deplină asupra lor. Juriștii sunt pervertiți, mituiți, înșelați. Beția și petrecerile, pasiunea, gelozia, necinstea de orice fel sunt prezente printre aceia care administrează legile. „Adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie.” (Isaia 59, 14) Nelegiuirea și întunericul spiritual care au stăpânit în timpul supremației Romei au fost urmarea inevitabilă a înăbușirii Scripturilor; dar unde trebuie găsită cauza necredinței larg răspândite, a lepădării Legii lui Dumnezeu și a stricăciunii care este legată de acestea, în lumina deplină a iluminării Evangheliei și într-un veac de libertate religioasă? Acum, pentru că nu mai poate ține lumea sub stăpânirea lui prin interzicerea Scripturilor, Satana recurge la alte mijloace pentru a-și atinge același scop. Distrugerea credinței în Biblie slujește scopului lui așa cum slujește și distrugerea Bibliei însăși. Prin introducerea ideii că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie, în realitate el îi conduce pe oameni să o calce ca și când ar fi întru totul necunoscători ai preceptelor ei. Și acum, ca și în veacurile trecute, el a lucrat prin biserică pentru a-și realiza planurile. Organizațiile religioase ale zilei au refuzat să asculte 379
adevărurile nepopulare, descoperite clar în Scripturi, și, combătându-le, ei au adoptat interpretări și au luat poziții care au semănat pe o scară largă semințele necredinței. Agățându-se de rătăcirea papală despre nemurirea naturală a sufletului și conștiența omului în moarte, ei au lepădat singura apărare împotriva amăgirilor spiritismului. Învățătura cu privire la chinurile veșnice i-a condus pe mulți să nu mai creadă în Biblie. Când cuvintele poruncii a patra sunt susținute înaintea oamenilor, se descoperă că este poruncită păzirea Sabatului zilei a șaptea; și ca singura cale de a se elibera de o datorie pe care nu sunt gata să o îndeplinească, mulți învățători populari declară că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie. În felul acesta, ei resping Legea și, o dată cu ea, și Sabatul. Când lucrarea pentru reforma Sabatului se extinde, această lepădare a Legii divine, pentru a evita cerințele poruncii a patra, va deveni aproape generală. Învățăturile conducătorilor religiei au deschis ușa către necredință, către spiritism și către disprețuirea Legii sfinte a lui Dumnezeu; și asupra acestor conducători zace o răspundere grozavă pentru nelegiuirea care există în lumea creștină. Cu toate acestea, chiar această categorie de oameni susține că rapida răspândire a stricăciunii se datorează în mare măsură profanării așa-numitului „Sabat creștin” și că impunerea păzirii duminicii ar reface într-o mare măsură morala societății. Această susținere este accentuată îndeosebi în America, unde învățătura cu privire la Sabatul adevărat a fost predicată pe scară largă. Aici lucrarea de cumpătare, una dintre cele mai proeminente și importante dintre reformele morale, este adesea combinată cu mișcarea duminicală, iar apărătorii acesteia din urmă se prezintă ca unii care lucrează pentru promovarea celor mai înalte interese ale societății; iar aceia care refuză să se alieze cu ei sunt denunțați ca fiind dușmanii reformei și ai cumpătării. Dar faptul că mișcarea pentru întemeierea rătăcirii este legată cu o lucrare care este bună în ea însăși nu este un argument în favoarea rătăcirii. Putem ascunde otrava amestecând-o cu o hrană sănătoasă, dar nu-i putem schimba natura. Din contră, devine și mai primejdioasă și este mai ușor de luat de către cei neavizați. Unul dintre planurile lui Satana este acela de a amesteca rătăcirea cu destul adevăr pentru a o face plauzibilă. Conducătorii mișcării duminicale pot să ia apărarea unor reforme de care oamenii au nevoie, principii care sunt în armonie cu Biblia; și cu toate acestea, dacă împreună cu ele se află și o cerință care este contrară Legii lui Dumnezeu, slujitorii lui Dumnezeu nu se pot uni cu ei. Nimic nu le poate justifica punerea deoparte a poruncilor lui Dumnezeu în schimbul preceptelor oamenilor. Prin cele două rătăciri mari, nemurirea sufletului și sfințirea duminicii, Satana îi va aduce pe oameni în robia amăgirilor sale. În timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis și a prinde mâna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; și sub influența acestei uniri întreite, această țară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conștiinței. Deoarece spiritismul imită din ce în ce mai mult creștinismul cu numele, el are o putere mai mare să 380
- Page 339 and 340: Antagonismul care există între sp
- Page 341 and 342: al exemplului acestora face din ei
- Page 343 and 344: dat pradă leilor; la Petru, amenin
- Page 345 and 346: 30). „Unul stăpânit de un demon
- Page 347 and 348: Capitolul 32 — Dăunători pericu
- Page 349 and 350: Scripturi, le interpretează pentru
- Page 351 and 352: plasele acolo unde se bănuiește m
- Page 353 and 354: totul cu înțelepciune și în dre
- Page 355 and 356: prin care nădăjduiește să ne fa
- Page 357 and 358: sens: După ce Adam și Eva au căl
- Page 359 and 360: care El le ține în flăcările ia
- Page 361 and 362: locuințele fericite, spre a fi cur
- Page 363 and 364: Aceia care l-au ales pe Satana drep
- Page 365 and 366: sufletul celui nepocăit este încr
- Page 367 and 368: și-au părăsit locuința”. Și
- Page 369 and 370: Capitolul 34 —Morții pot comunic
- Page 371 and 372: lumii pe un munte foarte înalt și
- Page 373 and 374: îndepărtată. Pentru a lua locul
- Page 375 and 376: categoria descrisă aici, sunt cupr
- Page 377 and 378: Enciclica sa din 15 August 1854, sp
- Page 379 and 380: eprezentant al lui Dumnezeu. Aceast
- Page 381 and 382: sufletele oamenilor, ci să le mân
- Page 383 and 384: ânduielile bisericii, susținute d
- Page 385 and 386: Însă, în ciuda tuturor eforturil
- Page 387 and 388: stat, în spatele acestuia stă vot
- Page 389: exista în vechiul Israel din zilel
- Page 393 and 394: valuri uriașe și în cutremure,
- Page 395 and 396: Capitolul 37 — Scripturile, o Ap
- Page 397 and 398: Hristos a prevăzut că pretenția
- Page 399 and 400: științei, ci cu o dependență de
- Page 401 and 402: spre râu; nu se teme de căldură,
- Page 403 and 404: se de ziua de odihnă a Creatorului
- Page 405 and 406: Ascultarea cu sinceritate de Cuvân
- Page 407 and 408: din anul 1840-1844 a fost o manifes
- Page 409 and 410: Capitolul 39 — Izbucnirea Anarhie
- Page 411 and 412: mulți ani în exil, se hotărâse,
- Page 413 and 414: totdeauna și-ar fi folosit pricepe
- Page 415 and 416: nepăsători să o câștige. Adese
- Page 417 and 418: pământești, să-i facă să duc
- Page 419 and 420: În ziua aceea, mulțimile vor dori
- Page 421 and 422: cunoaștere temeinică a istoriei o
- Page 423 and 424: Capitolul 40 — Poporul lui Dumnez
- Page 425 and 426: trebui să-și plece privirea semea
- Page 427 and 428: neprihăniților se luminează și
- Page 429 and 430: Său slăvit. Chipul muritor, lipsi
- Page 431 and 432: upe fructul cel slăvit și-i dă s
- Page 433 and 434: Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, p
- Page 435 and 436: de caracterul și influența învă
- Page 437 and 438: „toate nelegiuirile copiilor lui
- Page 439 and 440: vrednicia, ci și-au părăsit locu
adevărurile nepopulare, descoperite clar în Scripturi, și, combătându-le, ei au adoptat<br />
interpretări și au luat poziții care au semănat pe o scară largă semințele necredinței.<br />
Agățându-se de rătăcirea papală despre nemurirea naturală a sufletului și conștiența omului<br />
în moarte, ei au lepădat singura apărare împotriva amăgirilor spiritismului. Învățătura cu<br />
privire la chinurile veșnice i-a condus pe mulți să nu mai creadă în Biblie. Când cuvintele<br />
poruncii a patra sunt susținute înaintea oamenilor, se descoperă că este poruncită păzirea<br />
Sabatului zilei a șaptea; și ca singura cale de a se elibera de o datorie pe care nu sunt gata să<br />
o îndeplinească, mulți învățători populari declară că Legea lui Dumnezeu nu mai este<br />
obligatorie. În felul acesta, ei resping Legea și, o dată cu ea, și Sabatul. Când lucrarea pentru<br />
reforma Sabatului se extinde, această lepădare a Legii divine, pentru a evita cerințele<br />
poruncii a patra, va deveni aproape generală. Învățăturile conducătorilor religiei au deschis<br />
ușa către necredință, către spiritism și către disprețuirea Legii sfinte a lui Dumnezeu; și<br />
asupra acestor conducători zace o răspundere grozavă pentru nelegiuirea care există în<br />
lumea creștină.<br />
Cu toate acestea, chiar această categorie de oameni susține că rapida răspândire a<br />
stricăciunii se datorează în mare măsură profanării așa-numitului „Sabat creștin” și că<br />
impunerea păzirii duminicii ar reface într-o mare măsură morala societății. Această susținere<br />
este accentuată îndeosebi în America, unde învățătura cu privire la Sabatul adevărat a fost<br />
predicată pe scară largă. Aici lucrarea de cumpătare, una dintre cele mai proeminente și<br />
importante dintre reformele morale, este adesea combinată cu mișcarea duminicală, iar<br />
apărătorii acesteia din urmă se prezintă ca unii care lucrează pentru promovarea celor mai<br />
înalte interese ale societății; iar aceia care refuză să se alieze cu ei sunt denunțați ca fiind<br />
dușmanii reformei și ai cumpătării.<br />
Dar faptul că mișcarea pentru întemeierea rătăcirii este legată cu o lucrare care este bună<br />
în ea însăși nu este un argument în favoarea rătăcirii. Putem ascunde otrava amestecând-o cu<br />
o hrană sănătoasă, dar nu-i putem schimba natura. Din contră, devine și mai primejdioasă și<br />
este mai ușor de luat de către cei neavizați. Unul dintre planurile lui Satana este acela de a<br />
amesteca rătăcirea cu destul adevăr pentru a o face plauzibilă. Conducătorii mișcării<br />
duminicale pot să ia apărarea unor reforme de care oamenii au nevoie, principii care sunt în<br />
armonie cu Biblia; și cu toate acestea, dacă împreună cu ele se află și o cerință care este<br />
contrară Legii lui Dumnezeu, slujitorii lui Dumnezeu nu se pot uni cu ei. Nimic nu le poate<br />
justifica punerea deoparte a poruncilor lui Dumnezeu în schimbul preceptelor oamenilor.<br />
Prin cele două rătăciri mari, nemurirea sufletului și sfințirea duminicii, Satana îi va<br />
aduce pe oameni în robia amăgirilor sale. În timp ce prima pune temelia pentru spiritism,<br />
ultima creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite se vor afla în<br />
primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis și a prinde mâna spiritismului; ele vor trece<br />
peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; și sub influența acestei uniri întreite, această<br />
țară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conștiinței. Deoarece<br />
spiritismul imită din ce în ce mai mult creștinismul cu numele, el are o putere mai mare să<br />
380