Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Capitolul 36 — Conflictul Care Se Apropie Încă de la începutul marii lupte din ceruri, scopul lui Satana a fost să distrugă Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a aduce la îndeplinire lucrul acesta s-a răsculat împotriva Creatorului și, cu toate că a fost aruncat din cer, a continuat aceeași luptă pe pământ. Ținta pe care a urmărit-o neabătut a fost să-i amăgească pe oameni și să-i determine să calce Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a realizat fie prin lepădarea Legii în întregime, fie prin lepădarea unuia dintre principiile ei, dar rezultatul va fi în cele din urmă același. Cine calcă „o singură poruncă” arată dispreț pentru toată Legea; influența și exemplul lui sunt de partea neascultării; el devine „vinovat de toate” (Iacov 2, 10). Căutând să arunce dispreț asupra statutelor divine, Satana a pervertit învățăturile Bibliei și aceste rătăciri au fost în felul acesta încorporate în credința miilor de oameni care mărturisesc a crede în Scriptură. Ultima mare luptă dintre adevăr și rătăcire nu este decât bătălia finală a unei lupte îndelungate cu privire la Legea lui Dumnezeu. În această luptă intrăm acum — o luptă între legile oamenilor și preceptele lui Iehova, între religia Bibliei și religia fabulelor și a tradiției. Factorii care se vor uni împotriva adevărului și neprihănirii în această luptă sunt acum la lucru. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care ne-a fost dat cu prețul atâtor suferințe și sânge, este prea puțin prețuit. Biblia este la îndemâna tuturor, dar puțini sunt aceia care o primesc cu adevărat ca fiind călăuza vieții. Necredința predomină într-o proporție alarmantă, nu numai în lume, ci chiar și în biserică. Mulți au ajuns să combată chiar învățăturile care constituie stâlpii credinței creștine. Faptele mari ale creațiunii, așa cum sunt prezentate de scriitorii inspirați, căderea omului, ispășirea, perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, sunt practic lepădate, fie cu totul, fie în parte, de o mare parte din lumea așa-zis creștină. Mii de oameni care se mândresc cu înțelepciunea și cu independența lor socotesc ca o dovadă de slăbiciune a-și pune cineva încrederea în Biblie; ei socotesc ca o dovadă de talent superior și de cultură să găsească greșeli în Scripturi, să denatureze și să nege cele mai importante adevăruri ale ei. Mulți slujitori învață poporul și mulți profesori și învățători își învață studenții că Legea lui Dumnezeu a fost schimbată sau desființată, iar aceia care privesc cerințele ei ca fiind încă valabile, că trebuie ascultate literal, sunt socotiți ca meritând numai batjocură sau dispreț. Respingând adevărul, oamenii Îl resping pe Autorul lui. Călcând Legea lui Dumnezeu, ei neagă autoritatea Legiuitorului. Este tot atât de ușor să faci un idol din învățăturile și teoriile rătăcite cum este să modelezi un idol din lemn sau din piatră. Reprezentând greșit atributele lui Dumnezeu, Satana îi conduce pe oameni să și-L imagineze într-un fel neadevărat. În viața multora, un idol filozofic este întronat în locul lui Iehova; în timp ce viul Dumnezeu, așa cum este descoperit în Cuvântul Său, în Hristos și în lucrările creațiunii, este slujit doar de puțini. Mii de oameni zeifică natura, în timp ce Îl leapădă pe Dumnezeul naturii. Deși într-o formă diferită, idolatria există în lumea creștină de astăzi tot atât de adevărat cum 377
exista în vechiul Israel din zilele lui Ilie. Dumnezeul multora dintre pretinșii oameni înțelepți, filozofi, poeți, politicieni, ziariști — dumnezeul lumii moderne, al multor colegii și universități, chiar și al unor instituții teologice — este doar cu puțin mai bun decât Baal, zeul soare al Feniciei. Nici o rătăcire primită de lumea creștină nu se ridică mai îndrăzneț împotriva autorității cerului, nici una nu este mai opusă dictatelor rațiunii, nici una nu este mai ucigătoare în consecințele ei decât învățătura modernă, care câștigă teren atât de repede, că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru oameni. Fiecare popor își are legile lui, care cer respect și ascultare; nici o guvernare nu poate exista fără ele; dar se poate concepe ca Făcătorul cerurilor și al pământului să nu aibă nici o lege care să guverneze ființele pe care le-a creat? Să presupunem că slujitorii proeminenți ar învăța în mod public că legile care guvernează țara lor și ocrotesc drepturile cetățenilor lor n-ar fi obligatorii — că ele restrâng libertatea oamenilor și de aceea n-ar trebui să fie ascultate; cât timp ar mai fi îngăduiți astfel de oameni la amvon? Dar este oare o jignire mai gravă să disprețuiești legile statelor și ale națiunilor decât să calci acele precepte divine care sunt temelia oricărei guvernări? Ar fi cu mult mai potrivit pentru națiuni să-și abroge legile și să îngăduie oamenilor să facă ce le place decât pentru Conducătorul Universului să-Și anuleze Legea și să lase lumea fără un standard care să-l condamne pe vinovat sau să-l îndreptățească pe cel ascultător. Am dori oare să cunoaștem rezultatele anulării Legii lui Dumnezeu? Experiența a fost încercată. Teribile au fost scenele care au avut loc în Franța atunci când ateismul a devenit putere stăpânitoare. S-a demonstrat atunci înaintea lumii că a lepăda restricțiile pe care Dumnezeu le-a impus înseamnă primirea conducerii celui mai crud dintre tirani. Când măsura neprihănirii este îndepărtată, este deschisă calea pentru prințul întunericului de a-și întemeia puterea pe pământ. Oriunde preceptele divine sunt lepădate, păcatul încetează să mai fie privit ca păcat, iar neprihănirea nu este de dorit. Aceia care refuză să se supună guvernării lui Dumnezeu sunt cu totul nepregătiți pentru a se conduce pe ei înșiși. Prin învățăturile lor vătămătoare, este vădit spiritul de nesupunere în inimile copiilor și ale tineretului, care din fire nu pot suporta controlul; și ca urmare va fi o societate nelegiuită și imorală. În timp ce-și bat joc de credulitatea acelora care ascultă de cerințele lui Dumnezeu, mulțimile primesc cu ușurință amăgirile lui Satana. Ei dau frâu liber plăcerii și practică păcatele care au adus judecățile asupra păgânilor. Aceia care îi învață pe oameni să privească poruncile lui Dumnezeu cu ușurință seamănă neascultare pentru a culege neascultare. Să fie date la o parte restricțiile impuse de Legea divină și atunci legile omenești vor fi în curând neluate în seamă. Din cauză că Dumnezeu interzice practicile necinstite, pofta, minciuna și înșelăciunea, oamenii sunt gata să calce principiile Sale, pe care le socotesc ca o piedică în calea prosperității lor pământești; dar urmările îndepărtării acestor precepte vor fi de așa natură, încât nu se pot anticipa. Dacă 378
- Page 337 and 338: avea posibilitatea să primească n
- Page 339 and 340: Antagonismul care există între sp
- Page 341 and 342: al exemplului acestora face din ei
- Page 343 and 344: dat pradă leilor; la Petru, amenin
- Page 345 and 346: 30). „Unul stăpânit de un demon
- Page 347 and 348: Capitolul 32 — Dăunători pericu
- Page 349 and 350: Scripturi, le interpretează pentru
- Page 351 and 352: plasele acolo unde se bănuiește m
- Page 353 and 354: totul cu înțelepciune și în dre
- Page 355 and 356: prin care nădăjduiește să ne fa
- Page 357 and 358: sens: După ce Adam și Eva au căl
- Page 359 and 360: care El le ține în flăcările ia
- Page 361 and 362: locuințele fericite, spre a fi cur
- Page 363 and 364: Aceia care l-au ales pe Satana drep
- Page 365 and 366: sufletul celui nepocăit este încr
- Page 367 and 368: și-au părăsit locuința”. Și
- Page 369 and 370: Capitolul 34 —Morții pot comunic
- Page 371 and 372: lumii pe un munte foarte înalt și
- Page 373 and 374: îndepărtată. Pentru a lua locul
- Page 375 and 376: categoria descrisă aici, sunt cupr
- Page 377 and 378: Enciclica sa din 15 August 1854, sp
- Page 379 and 380: eprezentant al lui Dumnezeu. Aceast
- Page 381 and 382: sufletele oamenilor, ci să le mân
- Page 383 and 384: ânduielile bisericii, susținute d
- Page 385 and 386: Însă, în ciuda tuturor eforturil
- Page 387: stat, în spatele acestuia stă vot
- Page 391 and 392: adevărurile nepopulare, descoperit
- Page 393 and 394: valuri uriașe și în cutremure,
- Page 395 and 396: Capitolul 37 — Scripturile, o Ap
- Page 397 and 398: Hristos a prevăzut că pretenția
- Page 399 and 400: științei, ci cu o dependență de
- Page 401 and 402: spre râu; nu se teme de căldură,
- Page 403 and 404: se de ziua de odihnă a Creatorului
- Page 405 and 406: Ascultarea cu sinceritate de Cuvân
- Page 407 and 408: din anul 1840-1844 a fost o manifes
- Page 409 and 410: Capitolul 39 — Izbucnirea Anarhie
- Page 411 and 412: mulți ani în exil, se hotărâse,
- Page 413 and 414: totdeauna și-ar fi folosit pricepe
- Page 415 and 416: nepăsători să o câștige. Adese
- Page 417 and 418: pământești, să-i facă să duc
- Page 419 and 420: În ziua aceea, mulțimile vor dori
- Page 421 and 422: cunoaștere temeinică a istoriei o
- Page 423 and 424: Capitolul 40 — Poporul lui Dumnez
- Page 425 and 426: trebui să-și plece privirea semea
- Page 427 and 428: neprihăniților se luminează și
- Page 429 and 430: Său slăvit. Chipul muritor, lipsi
- Page 431 and 432: upe fructul cel slăvit și-i dă s
- Page 433 and 434: Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, p
- Page 435 and 436: de caracterul și influența învă
- Page 437 and 438: „toate nelegiuirile copiilor lui
exista în vechiul Israel din zilele lui Ilie. Dumnezeul multora dintre pretinșii oameni<br />
înțelepți, filozofi, poeți, politicieni, ziariști — dumnezeul lumii moderne, al multor colegii și<br />
universități, chiar și al unor instituții teologice — este doar cu puțin mai bun decât Baal,<br />
zeul soare al Feniciei.<br />
Nici o rătăcire primită de lumea creștină nu se ridică mai îndrăzneț împotriva autorității<br />
cerului, nici una nu este mai opusă dictatelor rațiunii, nici una nu este mai ucigătoare în<br />
consecințele ei decât învățătura modernă, care câștigă teren atât de repede, că Legea lui<br />
Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru oameni. Fiecare popor își are legile lui, care cer<br />
respect și ascultare; nici o guvernare nu poate exista fără ele; dar se poate concepe ca<br />
Făcătorul cerurilor și al pământului să nu aibă nici o lege care să guverneze ființele pe care<br />
le-a creat? Să presupunem că slujitorii proeminenți ar învăța în mod public că legile care<br />
guvernează țara lor și ocrotesc drepturile cetățenilor lor n-ar fi obligatorii — că ele restrâng<br />
libertatea oamenilor și de aceea n-ar trebui să fie ascultate; cât timp ar mai fi îngăduiți astfel<br />
de oameni la amvon? Dar este oare o jignire mai gravă să disprețuiești legile statelor și ale<br />
națiunilor decât să calci acele precepte divine care sunt temelia oricărei guvernări?<br />
Ar fi cu mult mai potrivit pentru națiuni să-și abroge legile și să îngăduie oamenilor să<br />
facă ce le place decât pentru Conducătorul Universului să-Și anuleze Legea și să lase lumea<br />
fără un standard care să-l condamne pe vinovat sau să-l îndreptățească pe cel ascultător. Am<br />
dori oare să cunoaștem rezultatele anulării Legii lui Dumnezeu? Experiența a fost încercată.<br />
Teribile au fost scenele care au avut loc în Franța atunci când ateismul a devenit putere<br />
stăpânitoare. S-a demonstrat atunci înaintea lumii că a lepăda restricțiile pe care Dumnezeu<br />
le-a impus înseamnă primirea conducerii celui mai crud dintre tirani. Când măsura<br />
neprihănirii este îndepărtată, este deschisă calea pentru prințul întunericului de a-și întemeia<br />
puterea pe pământ.<br />
Oriunde preceptele divine sunt lepădate, păcatul încetează să mai fie privit ca păcat, iar<br />
neprihănirea nu este de dorit. Aceia care refuză să se supună guvernării lui Dumnezeu sunt<br />
cu totul nepregătiți pentru a se conduce pe ei înșiși. Prin învățăturile lor vătămătoare, este<br />
vădit spiritul de nesupunere în inimile copiilor și ale tineretului, care din fire nu pot suporta<br />
controlul; și ca urmare va fi o societate nelegiuită și imorală. În timp ce-și bat joc de<br />
credulitatea acelora care ascultă de cerințele lui Dumnezeu, mulțimile primesc cu ușurință<br />
amăgirile lui Satana. Ei dau frâu liber plăcerii și practică păcatele care au adus judecățile<br />
asupra păgânilor.<br />
Aceia care îi învață pe oameni să privească poruncile lui Dumnezeu cu ușurință seamănă<br />
neascultare pentru a culege neascultare. Să fie date la o parte restricțiile impuse de Legea<br />
divină și atunci legile omenești vor fi în curând neluate în seamă. Din cauză că Dumnezeu<br />
interzice practicile necinstite, pofta, minciuna și înșelăciunea, oamenii sunt gata să calce<br />
principiile Sale, pe care le socotesc ca o piedică în calea prosperității lor pământești; dar<br />
urmările îndepărtării acestor precepte vor fi de așa natură, încât nu se pot anticipa. Dacă<br />
378