Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Capitolul 36 — Conflictul Care Se Apropie<br />
Încă de la începutul marii lupte din ceruri, scopul lui Satana a fost să distrugă Legea lui<br />
Dumnezeu. Tocmai pentru a aduce la îndeplinire lucrul acesta s-a răsculat împotriva<br />
Creatorului și, cu toate că a fost aruncat din cer, a continuat aceeași luptă pe pământ. Ținta<br />
pe care a urmărit-o neabătut a fost să-i amăgească pe oameni și să-i determine să calce<br />
Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a realizat fie prin lepădarea Legii în întregime, fie prin<br />
lepădarea unuia dintre principiile ei, dar rezultatul va fi în cele din urmă același. Cine calcă<br />
„o singură poruncă” arată dispreț pentru toată Legea; influența și exemplul lui sunt de partea<br />
neascultării; el devine „vinovat de toate” (Iacov 2, 10). Căutând să arunce dispreț asupra<br />
statutelor divine, Satana a pervertit învățăturile Bibliei și aceste rătăciri au fost în felul<br />
acesta încorporate în credința miilor de oameni care mărturisesc a crede în Scriptură. Ultima<br />
mare luptă dintre adevăr și rătăcire nu este decât bătălia finală a unei lupte îndelungate cu<br />
privire la Legea lui Dumnezeu. În această luptă intrăm acum — o luptă între legile<br />
oamenilor și preceptele lui Iehova, între religia Bibliei și religia fabulelor și a tradiției.<br />
Factorii care se vor uni împotriva adevărului și neprihănirii în această luptă sunt acum la<br />
lucru. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care ne-a fost dat cu prețul atâtor suferințe și sânge,<br />
este prea puțin prețuit. Biblia este la îndemâna tuturor, dar puțini sunt aceia care o primesc<br />
cu adevărat ca fiind călăuza vieții. Necredința predomină într-o proporție alarmantă, nu<br />
numai în lume, ci chiar și în biserică. Mulți au ajuns să combată chiar învățăturile care<br />
constituie stâlpii credinței creștine. Faptele mari ale creațiunii, așa cum sunt prezentate de<br />
scriitorii inspirați, căderea omului, ispășirea, perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, sunt practic<br />
lepădate, fie cu totul, fie în parte, de o mare parte din lumea așa-zis creștină. Mii de oameni<br />
care se mândresc cu înțelepciunea și cu independența lor socotesc ca o dovadă de slăbiciune<br />
a-și pune cineva încrederea în Biblie; ei socotesc ca o dovadă de talent superior și de cultură<br />
să găsească greșeli în Scripturi, să denatureze și să nege cele mai importante adevăruri ale<br />
ei. Mulți slujitori învață poporul și mulți profesori și învățători își învață studenții că Legea<br />
lui Dumnezeu a fost schimbată sau desființată, iar aceia care privesc cerințele ei ca fiind<br />
încă valabile, că trebuie ascultate literal, sunt socotiți ca meritând numai batjocură sau<br />
dispreț.<br />
Respingând adevărul, oamenii Îl resping pe Autorul lui. Călcând Legea lui Dumnezeu, ei<br />
neagă autoritatea Legiuitorului. Este tot atât de ușor să faci un idol din învățăturile și teoriile<br />
rătăcite cum este să modelezi un idol din lemn sau din piatră. Reprezentând greșit atributele<br />
lui Dumnezeu, Satana îi conduce pe oameni să și-L imagineze într-un fel neadevărat. În<br />
viața multora, un idol filozofic este întronat în locul lui Iehova; în timp ce viul Dumnezeu,<br />
așa cum este descoperit în Cuvântul Său, în Hristos și în lucrările creațiunii, este slujit doar<br />
de puțini. Mii de oameni zeifică natura, în timp ce Îl leapădă pe Dumnezeul naturii. Deși<br />
într-o formă diferită, idolatria există în lumea creștină de astăzi tot atât de adevărat cum<br />
377
Change language