Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
stat, în spatele acestuia stă votul de ascultare față de Roma, care îl dezleagă de oricare alt<br />
angajament împotriva intereselor ei.<br />
Istoria stă ca martoră a eforturilor ei persistente și măiestrite de a se amesteca în treburile<br />
națiunilor; iar după ce a câștigat un cap de pod, îi promovează scopurile, chiar cu prețul<br />
ruinării conducătorilor și a poporului. În anul 1204, papa Inocențiu al III-lea a smuls de la<br />
Petru II, regele Aragonului, următorul jurământ extraordinar: „Eu, Petru, regele<br />
aragonezilor, mărturisesc și făgăduiesc să fiu totdeauna credincios și ascultător față de<br />
domnul meu, papa Inocențiu, față de urmașii lui catolici și față de Biserica Romană și să<br />
păstrez cu credincioșie regatul în ascultare față de el, apărând credința catolică și<br />
persecutând stricăciunea eretică” (John Dowling, The History of Romanism, b. 5, cap. 6,<br />
sec. 55). Aceasta este în armonie cu pretențiile privitoare la puterea pontifului roman, „că<br />
este legal pentru el să-i dea jos pe împărați” și „că îi poate dezlega pe supușii lui de<br />
supunerea față de conducătorii nedrepți” (Mosheim, b. 3, cent. II, p. 2, c. 2, sec. 9, nota 17;<br />
vezi și note suplimentare).<br />
Să nu se uite că înfumurarea Romei nu se schimbă niciodată. Principiile lui Grigore al<br />
VII-lea și ale lui Inocențiu al III-lea sunt și astăzi principiile Bisericii Romano-Catolice. Și<br />
dacă ar avea numai puterea, le-ar pune în practică acum cu tot atâta vigoare ca în veacurile<br />
trecute. Puțin își dau seama protestanții ce fac atunci când își propun să primească ajutorul<br />
Romei în lucrarea de înălțare a duminicii. În timp de ei urmăresc împlinirea scopului lor,<br />
Roma țintește să-și restabilească puterea, să-și refacă supremația pierdută. O dată stabilit în<br />
Statele Unite principiul că biserica poate folosi sau poate controla puterea statului; că<br />
rânduielile religioase pot fi impuse prin legi civile; pe scurt, că autoritatea bisericii și a<br />
statului trebuie să domine conștiința, triumful Romei în această țară este asigurat.<br />
Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se apropie; dacă acesta<br />
este neglijat, atunci lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai<br />
că atunci va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea crește pe nesimțite în putere.<br />
Învățăturile ei își exercită influența în sălile legiuitoare, în biserici și în inimile oamenilor.<br />
Ea își înalță construcții masive și semețe în ale căror ascunzișuri tainice se vor repeta<br />
persecuțiile de odinioară. Pe ascuns și nebănuit, ea își întărește forțele pentru a-și îndeplini<br />
scopurile atunci când va veni timpul să lovească. Tot ce dorește este o poziție avantajoasă, și<br />
aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea și vom simți care este scopul elementului<br />
roman. Toți aceia care vor crede și vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin<br />
aceasta mustrarea și persecuția.<br />
376
Change language