Pentru a Termina Cursa_

Un studiu cu rugăciune al Bibliei le-ar arăta protestanților caracterul adevărat al
papalității și i-ar face să o deteste și să se ferească de ea; dar mulți sunt atât de înțelepți,
după părerea lor, încât nu simt nevoia să-L caute cu umilință pe Dumnezeu pentru a fi
conduși la adevăr. În timp ce se mândresc cu iluminarea lor, ei nu cunosc nici Scripturile și
nici puterea lui Dumnezeu. Ei trebuie să aibă unele mijloace pentru a-și liniști conștiința și
caută ceea ce este mai puțin spiritual și umilitor. Ceea ce doresc ei este o metodă de a-L uita
pe Dumnezeu, dar care să treacă drept o metodă de a-și aminti de El. Papalitatea este
pregătită să facă față tuturor acestor nevoi. Ea este pregătită pentru cele două categorii de
oameni, care cuprind aproape întreaga lume — aceia care doresc să fie mântuiți prin
meritele lor și aceia care ar vrea să fie mântuiți în păcatele lor. Acesta este secretul puterii
ei.
O vreme de mare întuneric intelectual s-a dovedit a fi favorabilă succesului papalității.
Se va dovedi totuși că o vreme de mare lumină intelectuală este în aceeași măsură favorabilă
succesului ei. În veacurile trecute, când oamenii nu aveau Cuvântul lui Dumnezeu și nu
cunoșteau adevărul, ochii le-au fost legați și mii au fost prinși în laț, nevăzând plasa întinsă
pentru picioarele lor. În această generație, sunt mulți ai căror ochi sunt orbiți de strălucirea
speculațiilor omenești, „știință pe nedrept numită astfel”; ei nu văd plasa și intră în ea de
parcă ar fi legați la ochi. Dumnezeu a intenționat ca puterile intelectuale ale omului să fie
socotite ca un dar de la Făcătorul lor și să fie folosite în slujba adevărului și a neprihănirii;
dar când se cultivă mândria și ambiția, iar oamenii își înalță propriile teorii mai presus de
Cuvântul lui Dumnezeu, atunci inteligența poate produce mai multă pagubă decât neștiința.
În felul acesta, știința falsă din zilele noastre, care subminează credința în Biblie, se va
dovedi tot atât de plină de reușită în pregătirea căii pentru primirea papalității, cu formele ei
plăcute, așa cum lipsa de cunoaștere a deschis calea pentru dezvoltarea ei în evul mediu.
În mișcările care se dezvoltă acum în Statele Unite, cu scopul de a asigura sprijinul
statelor în favoarea instituțiilor și a practicilor bisericii, protestanții merg pe calea papalității.
Ba mai mult, ei deschid ușa ca papalitatea să-și recâștige, în America protestantă,
supremația pe care a pierdut-o în Lumea Veche. Și ceea ce dă o mai mare însemnătate
acestei mișcări este faptul că principala țintă care se urmărește este impunerea păzirii
duminicii — o practică ce-și are originea în Roma și pe care ea o pretinde ca semn al
autorității sale. Acesta este spiritul papalității — spiritul de conformare la practicile lumești,
venerarea tradițiilor omenești mai presus de poruncile lui Dumnezeu — care pătrunde în
bisericile protestante și le conduce să facă aceeași lucrare de înălțare a duminicii, lucrare pe
care papalitatea a făcut-o înaintea lor.
Dacă cititorul vrea să înțeleagă mijloacele ce vor fi folosite în lupta care se apropie cu
grăbire, nu are decât să revadă raportul despre mijloacele pe care Roma le-a folosit pentru
același scop în veacurile trecute. Dacă vrea să cunoască modul în care papistașii și
protestanții uniți vor proceda cu aceia care leapădă dogmele lor, să cerceteze spiritul pe care
Roma l-a manifestat față de Sabat și de apărătorii lui. Edictele regale, conciliile generale și
371