Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
treziți să se împotrivească înaintării acestui dușman primejdios al libertăților religioase și<br />
civile.<br />
Mulți protestanți socotesc că religia catolică nu este atrăgătoare și că slujba ei este un șir<br />
de ceremonii fără înțeles și plictisitoare. Aici greșesc. În timp ce romanismul este întemeiat<br />
pe amăgire, el nu este o înșelătorie grosolană și vulgară. Slujba religioasă a Bisericii<br />
Romane este un ceremonial foarte impresionant. Desfășurarea fastuoasă și ritualurile ei<br />
solemne fascinează simțurile oamenilor și aduc la tăcere glasul rațiunii și al conștiinței.<br />
Ochiul este încântat. Biserici mărețe, procesiuni impunătoare, altare de aur, racle<br />
împodobite cu pietre scumpe, picturi alese și sculpturi minunate fac apel la iubirea de<br />
frumos. Și urechea este captivată. Muzica este neîntrecută. Notele pline și profunde ale<br />
orgii, unite cu melodia multor glasuri, care se înalță în domurile înalte și printre stâlpii<br />
naosului din marile catedrale, nu pot să nu impresioneze mintea cu respect și teamă.<br />
Această splendoare, pompă și ceremonie exterioară, care nu fac decât să înșele dorințele<br />
sufletului bolnav de păcat, constituie o dovadă a stricăciunii interioare. Religia lui Hristos<br />
nu are nevoie de astfel de atracții pentru a o recomanda. În lumina care strălucește de la<br />
cruce, creștinismul adevărat se arată atât de curat și de atrăgător, încât nici o decorare<br />
exterioară nu-i poate spori adevărata lui valoare. Frumusețea sfințeniei, a unui duh blând și<br />
liniștit, este aceea care are valoare înaintea lui Dumnezeu.<br />
Strălucirea stilului nu este în mod necesar o dovadă de gândire curată și înaltă. Concepții<br />
înalte cu privire la artă, rafinament plăcut al gustului se găsesc deseori în mințile firești și<br />
senzuale. Acestea sunt folosite adesea de Satana pentru a-i face pe oameni să uite nevoile<br />
sufletului, să piardă din vedere viitorul, viața nemuritoare, să-i îndepărteze de Ajutorul lor<br />
nemărginit și să-i facă să trăiască numai pentru lumea aceasta.<br />
O religie a exteriorului este atrăgătoare pentru inima nerenăscută. Pompa și ceremonia<br />
slujbei catolice au o putere seducătoare, fermecătoare, prin care mulți sunt amăgiți; ei ajung<br />
să privească Biserica Romană ca fiind chiar poarta cerului. Numai aceia care și-au înfipt<br />
picioarele cu hotărâre în temelia adevărului și ale căror inimi sunt reînnoite prin Duhul lui<br />
Dumnezeu sunt siguri împotriva influenței ei. Mii de oameni care nu L-au cunoscut pe<br />
Hristos printr-o experiență proprie vor fi conduși să primească formele evlaviei lipsite de<br />
putere. O astfel de religie este exact ceea ce doresc mulțimile.<br />
Pretenția bisericii la dreptul de a ierta îi face pe romaniști să se simtă liberi să<br />
păcătuiască; iar rânduiala spovedaniei, fără de care iertarea ei nu este acordată, tinde și ea să<br />
dea îngăduință către rău. Acela care îngenunchează înaintea unui om căzut și își deschide<br />
prin mărturisire gândurile ascunse și închipuirile inimii lui, acela își înjosește demnitatea de<br />
om și-și degradează toate instinctele nobile ale sufletului. Descoperind păcatele vieții lui<br />
înaintea unui preot — și el un păcătos muritor, supus greșelii și prea adesea stricat de vin și<br />
imoralitate, măsura caracterului lui este coborâtă și, ca urmare, este pătat. Concepția lui cu<br />
privire la Dumnezeu este coborâtă și asemănată omenirii căzute, căci preotul stă ca<br />
367
Change language