Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Enciclica sa din 15 August 1854, spunea: «Învățăturile absurde și greșite în apărarea<br />
libertății de conștiință sunt o erezie ucigătoare — o crimă, ca toate celelalte, cea mai<br />
îngrozitoare într-un stat». Același papă, în Enciclica din 8 December 1864, îi anatemiza pe<br />
«aceia care susțin libertatea de conștiință și a închinării religioase» și pe «toți aceia care<br />
susțin că biserica nu poate folosi forța».<br />
Tonul pașnic al Romei în Statele Unite nu cere implicit și o schimbare a inimii. Ea este<br />
îngăduitoare acolo unde nu are putere. Episcopul O’Connor spune: «Libertatea religioasă<br />
este tolerată numai atâta vreme cât nu reprezintă o amenințare pentru lumea catolică»....<br />
Arhiepiscopul din St. Louis spunea odată: «Erezia și necredința sunt crime; și în țările<br />
creștine, ca Italia și Spania, de exemplu, unde toți oamenii sunt catolici și unde religia<br />
catolică este o parte esențială a legii țării, ele sunt pedepsite la fel ca celelalte crime»....<br />
Orice cardinal, arhiepiscop sau episcop din Biserica Catolică depune un jurământ de<br />
credință față de papa, în care se întâlnesc următoarele cuvinte: «Pe ereticii, schismaticii și<br />
rebelii față de domnul nostru (papa) sau de urmașii lui, mai sus amintiți, îi voi prigoni și mă<br />
voi împotrivi lor cu toată puterea».” (Josiah Strong, Our Country, ch. 5, pars. 2-4.)<br />
Este adevărat că există creștini sinceri în Biserica Romano-Catolică. Mii de oameni din<br />
această biserică Îl slujesc pe Dumnezeu după cea mai bună lumină pe care o au. Lor nu li s-a<br />
îngăduit accesul la Cuvântul Său, de aceea nu cunosc adevărul. Ei n-au văzut niciodată<br />
contrastul dintre o slujire din inimă și o slujire în forme și ceremonii. Dumnezeu privește cu<br />
dragoste plină de milă asupra acestor suflete, așa cum sunt educate într-o credință<br />
amăgitoare și nesatisfăcătoare. El va face ca razele de lumină să pătrundă prin întunericul<br />
des, care-i înconjoară. El le va descoperi adevărul așa cum este în Isus și mulți încă vor lua<br />
poziție împreună cu poporul Său.<br />
Dar romanismul, ca sistem, nu este mai în armonie cu Evanghelia lui Hristos acum decât<br />
în oricare altă perioadă din istoria lui. Bisericile protestante se găsesc într-o mare<br />
întunecime, dacă nu vor lua aminte la semnele vremurilor. Biserica Romană țintește departe<br />
în planurile și în căile ei de lucru. Ea folosește orice ocazie pentru a-și extinde influența și a-<br />
și mări puterea în pregătirea pentru o luptă crudă și hotărâtă, spre a-și recâștiga controlul<br />
asupra lumii, a reîncepe prigoana și a strica tot ce a făcut protestantismul. Catolicismul<br />
câștigă teren în orice direcție. Se poate vedea creșterea numărului de biserici și de capele în<br />
țările protestante. Priviți la popularitatea colegiilor și a seminarilor catolice în America, întro<br />
mare măsură patronate de protestanți. Urmăriți creșterea ritualismului în Anglia și<br />
frecventele dezertări către rândurile catolicilor. Aceste lucruri ar trebui să trezească<br />
îngrijorarea tuturor acelora care prețuiesc principiile romane curate ale Evangheliei.<br />
Protestanții s-au amestecat cu catolicii și au ocrotit papalitatea; ei au făcut compromisuri<br />
și concesii de care chiar și papistașii au fost surprinși când le-au văzut și n-au putut să le<br />
înțeleagă. Oamenii închid ochii față de caracterul adevărat al romanismului și față de<br />
primejdiile de care trebuie să se teamă și care provin din supremația lui. Oamenii trebuie<br />
366
Change language