Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Capitolul 35 — Libertatea Conştiinţei Ameninţată<br />
Romanismul este privit acum de protestanți cu o bunăvoință mult mai mare decât în anii<br />
de mai înainte. În acele țări unde catolicismul nu este în ascendență și unde papistașii aleg o<br />
cale de împăcare pentru a câștiga influență, acolo se arată o indiferență crescută față de<br />
învățăturile care despart bisericile reformate de ierarhia papală; câștigă teren părerea că, în<br />
fond, nu ne deosebim atât de mult în punctele principale, așa cum s-a presupus, și că o mică<br />
cedare din partea noastră ne va duce la niște înțelegeri mai bune cu Roma. A fost o vreme<br />
când protestanții puneau mare preț pe libertatea de conștiință care fusese câștigată atât de<br />
scump. Ei își învățau copiii să urască papalitatea și susțineau că a căuta înțelegere cu Roma<br />
însemna necredincioșie față de Dumnezeu. Dar cât de deosebite sunt sentimentele pe care le<br />
exprimă acum!<br />
Apărătorii papalității declară că biserica a fost vorbită de rău, iar lumea protestantă este<br />
înclinată să accepte această declarație. Mulți susțin că este nedrept să judecăm biserica de<br />
astăzi după urâciunile și absurditățile care au caracterizat domnia ei în veacurile de neștiință<br />
și de întuneric. Ei îi scuză cruzimea îngrozitoare ca fiind urmarea barbariei din vremea<br />
aceea și susțin că influența civilizației moderne i-a schimbat sentimentele.<br />
Au uitat oare aceste persoane pretenția de infailibilitate susținută timp de opt sute de ani<br />
de către această putere arogantă? Departe de a fi renunțat la ea, această pretenție a fost<br />
afirmată în secolul XIX cu o mai mare greutate decât oricând mai înainte. Din moment ce<br />
Roma susține că „biserica n-a greșit niciodată” și „după Scripturi nici nu va greși” (John L.<br />
von Mosheim, Institutes of Ecclesiastical History, book 3, century II, part 2, Chapter 2,<br />
section 9, note 17), cum poate renunța ea la principiile care i-au călăuzit drumul în veacurile<br />
trecute?<br />
Biserica papală nu va renunța niciodată la pretenția de infailibilitate. Ea susține că tot ce<br />
a făcut, persecutându-i pe aceia care au respins dogmele ei, este drept; dar n-ar repeta ea<br />
aceleași fapte, dacă i s-ar oferi ocazia? Să fie înlăturate restricțiile impuse acum de<br />
guvernele pământești, iar Roma să fie pusă din nou în puterea ei de mai înainte și foarte<br />
repede s-ar vedea o renaștere a tiraniei și a persecuției ei. Un scriitor foarte cunoscut<br />
vorbește astfel despre atitudinea ierarhiei papale în ceea ce privește libertatea de conștiință<br />
și despre primejdiile care amenință îndeosebi Statele Unite datorită succesului politicii ei.<br />
„Există mulți care cred că este o copilărie sau o superstiție să ne temem de catolicismul<br />
Romei în Statele Unite. Unii ca aceștia nu văd nimic în caracterul și atitudinea romaniștilor<br />
care să fie împotriva instituțiilor noastre libere și nu găsesc nimic ieșit din comun în<br />
creșterea lor. De aceea, să comparăm mai întâi unele principii fundamentale ale guvernării<br />
noastre cu acelea ale Bisericii Catolice.” „Constituția Statelor Unite garantează libertatea de<br />
conștiință. Nimic nu este mai scump și mai fundamental decât aceasta. Papa Pius IX, în<br />
365
Change language