Pentru a Termina Cursa_

îndepărtată. Pentru a lua locul Cuvântului lui Dumnezeu, el oferă manifestările spiritiste.
Acesta este un drum pe de-a-ntregul sub stăpânirea lui; pe această cale, el poate face ca
lumea să creadă ce vrea el. El pune în umbră, chiar acolo unde o dorește, Cartea care trebuie
să-l judece pe el și pe urmașii lui; face să creadă că Mântuitorul lumii este un om obișnuit.
Și așa cum soldații romani, care au păzit mormântul lui Isus, au răspândit vestea mincinoasă
pe care preoții și bătrânii le-au pus-o în gură pentru a contesta învierea Sa, tot așa cei care
cred în manifestările spiritiste încearcă să facă în așa fel, încât să pară că nu este nimic
miraculos în viața Mântuitorului nostru. După ce caută să-L pună astfel pe Isus în umbră,
atrage atenția asupra propriilor minuni, declarând că acestea depășesc lucrările lui Hristos.
Este adevărat că spiritismul își schimbă acum forma și, acoperind unele din trăsăturile
cele mai condamnabile, îmbracă o haină creștină. Dar declarațiile de la amvon și din presă
au fost prezentate înaintea publicului timp de mulți ani și în acestea s-a descoperit caracterul
lui adevărat. Aceste învățături nu pot fi negate sau ascunse.
Chiar și în forma lui actuală, departe de a fi mai vrednic de tolerat decât până acum, în
realitate este mai primejdios, din cauza unei amăgiri mai subtile. Dacă la început a denunțat
pe Hristos și Biblia, acum declară că le acceptă pe amândouă. Dar Biblia este interpretată
într-un mod care place inimii nerenăscute, în timp ce adevărurile solemne și vitale sunt
făcute fără valoare. Se stăruie asupra iubirii ca fiind atributul de căpetenie al lui Dumnezeu,
dar este coborâtă la un sentimentalism slab, făcând o mică deosebire între bine și rău.
Dreptatea lui Dumnezeu, denunțarea de către El a păcatului, cererile Legii Sale sfinte, toate
acestea sunt trecute cu vederea. Oamenii sunt învățați să privească Decalogul ca pe o literă
moartă. Fabule plăcute, amăgitoare, pun stăpânire pe simțuri și conduc pe oameni să lepede
Biblia ca temelie a credinței lor. Hristos este combătut ca mai înainte; dar Satana a orbit atât
de mult ochii oamenilor, încât amăgirea nu este sesizată.
Puțini sunt aceia care au o concepție reală cu privire la puterea amăgitoare a spiritismului
și a primejdiei de a intra sub influența lui. Mulți se interesează de el doar pentru a-și
mulțumi curiozitatea. Ei nu au o credință adevărată în el și ar fi plini de groază la gândul de
a se supune stăpânirii duhurilor. Dar se aventurează pe un teren oprit, iar vrăjmașul cel
puternic își exercită puterea asupră-le împotriva voinței lor. O dată ajunși să-și supună
mintea conducerii sale, el îi ține robi. Este peste putință, prin propria putere, să rupă vraja
amăgitoare, ispititoare. Nimic altceva decât puterea lui Dumnezeu, oferită ca răspuns la
rugăciunea stăruitoare a credinței, poate elibera aceste suflete prinse în cursă.
Toți aceia care își îngăduie trăsături de caracter păcătoase sau care hrănesc de bunăvoie
un păcat cunoscut invită ispitele lui Satana. Ei se despart de Dumnezeu și de grija
ocrotitoare a îngerilor Lui; când cel rău își prezintă amăgirile, ei sunt fără apărare și cad ca o
pradă ușoară. Aceia care se așează în felul acesta sub puterea lui își dau prea puțin seama
unde se va sfârși drumul lor. După ce realizează înfrângerea lor, îi va folosi ca agenți ai lui
pentru a-i ademeni și pe alții la ruină.
362