Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
când ar fi cele mai sacre adevăruri ale Bibliei. Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, Duhul harului este disprețuit, sângele legământului — socotit ca un lucru nesfânt. Duhurile rele nu recunosc dumnezeirea Domnului Hristos și Îl pun chiar pe Creator pe aceeași treaptă cu ele. În felul acesta, sub o înfățișare nouă, marele răzvrătit își continuă lupta împotriva lui Dumnezeu, începută în ceruri și continuată timp de aproape șase mii de ani pe pământ. Mulți încearcă să explice manifestările spiritiste, atribuindu-le întru totul înșelăciunii și iuțelii de mână a mediului. Dar în timp ce este adevărat că urmările acestei amăgiri au fost adesea socotite ca manifestări veritabile, au fost și expuneri ale unor puteri supranaturale. Ciocăniturile misterioase cu care a început spiritismul modern n-au fost rezultatul înșelăciunii omenești sau al vicleniei, ci au fost lucrarea directă a îngerilor răi, care în felul acesta au introdus una dintre amăgirile cele mai cu succes în distrugerea sufletelor. Mulți vor fi prinși în cursă, crezând că spiritismul este doar o înșelătorie omenească; atunci când sunt aduși față în față cu manifestările pe care ei nu le pot considera decât ca fiind supranaturale, sunt amăgiți și vor fi conduși să le primească drept marea putere a lui Dumnezeu. Aceste persoane trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunile lucrate de Satana și de agenții lui. Cu ajutorul lui Satana au fost în stare vrăjitorii lui Faraon să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu. Pavel mărturisește că, înainte de a doua venire a lui Hristos, vor avea loc manifestări similare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmează să fie precedată de „puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2, 9.10). Iar apostolul Ioan, descriind puterea făcătoare de minuni care se va da pe față în zilele de pe urmă, declară: „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă” (Apocalipsa 13, 13.14). Aici nu sunt profetizate doar înșelătorii. Oamenii sunt amăgiți de minunile pe care agenții lui Satana ar putea să le facă, și nu pe care pretind că le fac. Prințul întunericului, care atâta vreme și-a dedicat lucrării de amăgire puterile minții lui pricepute, își adaptează cu măiestrie ispitele pentru oamenii din toate clasele și din toate categoriile sociale. Celor care au cultură și rafinament, el le prezintă spiritismul în aspectele lui rafinate și intelectuale și în felul acesta reușește să-i prindă pe mulți în cursele sale. Înțelepciunea pe care o dă spiritismul este aceea descrisă de apostolul Iacov care „nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3, 15). Marele amăgitor o ascunde însă, atunci când tăinuirea va împlini mai bine scopul lui. El, care a putut să apară îmbrăcat în strălucirea serafimilor cerești în fața lui Hristos în pustia ispitei, vine la oameni în modul cel mai atractiv, ca un înger de lumină. El face apel la rațiune prin prezentarea subiectelor înalte; delectează imaginația cu scene răpitoare; câștigă sentimentele prin prezentările elocvente de iubire și de milă. Stimulează imaginația spre zboruri înalte, făcându-i pe oameni să se mândrească atât de mult cu propria înțelepciune, încât în inima lor să-L disprețuiască pe Cel Veșnic. Ființa aceasta puternică, ce a putut să-L ducă pe Mântuitorul 359
lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate împărățiile pământului cu slava lor, va prezenta ispitele înaintea oamenilor, așa încât să pervertească simțurile tuturor acelora care nu sunt ocrotiți de puterea divină. Satana îi înșeală pe oameni astăzi așa cum a înșelat-o pe Eva în Eden prin lingușire, aprinzându-i dorința de a obține ceea ce îi era interzis, trezindu-i ambiția după înălțare de sine. Hrănirea acestor gânduri rele i-a provocat căderea și, prin ele, urmărește să aducă ruina oamenilor. „Veți fi ca Dumnezeu”, declarase el, „cunoscând binele și răul” (Geneza 3, 5). Spiritismul învață „că omul este creația progresului; că destinul lui, chiar de la naștere, este să progreseze, până în veșnicie, spre Dumnezeu”. Și iarăși: „Fiecare inteligență se va judeca pe ea și nu pe alta”. „Judecata va fi dreaptă, pentru că este judecata proprie.... Tronul este înăuntrul tău.” Un învățător spiritist spunea că în el s-a trezit „o conștiință spirituală: «Prietenii mei, toți am fost semizei necăzuți»”. Iar un altul declară: „Hristos nu este o ființă dreaptă și nici desăvârșită”. În felul acesta, în locul neprihănirii și a desăvârșirii Dumnezeului nemărginit, adevăratul obiect al adorației, în locul neprihănirii desăvârșite a Legii Sale, măsura adevărată a țintei omenești, Satana a pus natura păcătoasă și greșită a omului, ca fiind singurul obiect al adorării, unica regulă de judecată sau măsură a caracterului. Acesta este progres, dar nu în sus, ci în jos. Este o lege a naturii intelectuale și spirituale aceea că prin privire suntem schimbați. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să zăbovească. Ea este absorbită de ceea ce este obișnuită să iubească și să respecte. Omul nu se va ridica niciodată mai sus decât modelul lui de curăție, de bunătate sau de adevăr. Dacă eul este idealul lui, niciodată nu va atinge altul mai înalt. Mai degrabă se va coborî continuu, din ce în ce mai mult. Numai harul lui Dumnezeu are putere să-l înalțe pe om. Lăsat în puterea lui, drumul va merge în mod inevitabil în jos. Pentru cel iubitor de plăceri, pentru cel care cultivă îngăduința de sine, pentru cel senzual, spiritismul se prezintă sub o mască mai puțin subtilă decât pentru cel mai rafinat și pentru intelectual; în formele lui grosolane, ei găsesc ceea ce este în armonie cu pornirile lor. Satana studiază orice semn de slăbiciune în firea omenească, el notează păcatele pe care toți sunt înclinați să le comită și după aceea are grijă ca ocaziile pentru încurajarea tendinței spre rău să nu lipsească. El îi ispitește pe oameni să abuzeze în ceea ce este îngăduit, făcându-i ca prin necum-pătare să slăbească puterile fizice, mintale și morale. El a distrus și distruge mii de oameni prin îngăduirea patimilor, brutalizând în felul acesta toată firea omului. Și pentru a-și completa lucrarea, declară prin mijlocirea spiritelor că „o cunoaștere adevărată îl așează pe om mai presus de orice lege”, că „tot ce există este bun”, că „Dumnezeu nu condamnă” și că „toate păcatele săvârșite sunt nevinovate”. Când oamenii sunt aduși astfel să creadă că dorința este legea cea mai înaltă, că libertatea este îngăduință și că omul este răspunzător numai față de sine, cine se mai miră că stricăciunea și depravarea mișună în toate părțile? Mulțimile primesc însetate învățăturile care le lasă libertatea să asculte de îndemnurile inimii firești. Frâiele stăpânirii de sine sunt lăsate pe 360
- Page 319 and 320: El scrie apoi despre dorința sa ca
- Page 321 and 322: Capitolul 28 — În faţ a Raportu
- Page 323 and 324: Legea lui Dumnezeu este măsura pri
- Page 325 and 326: judecata de cercetare, Hristos va v
- Page 327 and 328: mare. Cât de important este deci c
- Page 329 and 330: 318
- Page 331 and 332: urmare, dă tuturor libertatea de v
- Page 333 and 334: ființelor cerești. Chiar lucrarea
- Page 335 and 336: Satana împreună cu oastea sa au a
- Page 337 and 338: avea posibilitatea să primească n
- Page 339 and 340: Antagonismul care există între sp
- Page 341 and 342: al exemplului acestora face din ei
- Page 343 and 344: dat pradă leilor; la Petru, amenin
- Page 345 and 346: 30). „Unul stăpânit de un demon
- Page 347 and 348: Capitolul 32 — Dăunători pericu
- Page 349 and 350: Scripturi, le interpretează pentru
- Page 351 and 352: plasele acolo unde se bănuiește m
- Page 353 and 354: totul cu înțelepciune și în dre
- Page 355 and 356: prin care nădăjduiește să ne fa
- Page 357 and 358: sens: După ce Adam și Eva au căl
- Page 359 and 360: care El le ține în flăcările ia
- Page 361 and 362: locuințele fericite, spre a fi cur
- Page 363 and 364: Aceia care l-au ales pe Satana drep
- Page 365 and 366: sufletul celui nepocăit este încr
- Page 367 and 368: și-au părăsit locuința”. Și
- Page 369: Capitolul 34 —Morții pot comunic
- Page 373 and 374: îndepărtată. Pentru a lua locul
- Page 375 and 376: categoria descrisă aici, sunt cupr
- Page 377 and 378: Enciclica sa din 15 August 1854, sp
- Page 379 and 380: eprezentant al lui Dumnezeu. Aceast
- Page 381 and 382: sufletele oamenilor, ci să le mân
- Page 383 and 384: ânduielile bisericii, susținute d
- Page 385 and 386: Însă, în ciuda tuturor eforturil
- Page 387 and 388: stat, în spatele acestuia stă vot
- Page 389 and 390: exista în vechiul Israel din zilel
- Page 391 and 392: adevărurile nepopulare, descoperit
- Page 393 and 394: valuri uriașe și în cutremure,
- Page 395 and 396: Capitolul 37 — Scripturile, o Ap
- Page 397 and 398: Hristos a prevăzut că pretenția
- Page 399 and 400: științei, ci cu o dependență de
- Page 401 and 402: spre râu; nu se teme de căldură,
- Page 403 and 404: se de ziua de odihnă a Creatorului
- Page 405 and 406: Ascultarea cu sinceritate de Cuvân
- Page 407 and 408: din anul 1840-1844 a fost o manifes
- Page 409 and 410: Capitolul 39 — Izbucnirea Anarhie
- Page 411 and 412: mulți ani în exil, se hotărâse,
- Page 413 and 414: totdeauna și-ar fi folosit pricepe
- Page 415 and 416: nepăsători să o câștige. Adese
- Page 417 and 418: pământești, să-i facă să duc
- Page 419 and 420: În ziua aceea, mulțimile vor dori
lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate împărățiile pământului<br />
cu slava lor, va prezenta ispitele înaintea oamenilor, așa încât să pervertească simțurile<br />
tuturor acelora care nu sunt ocrotiți de puterea divină.<br />
Satana îi înșeală pe oameni astăzi așa cum a înșelat-o pe Eva în Eden prin lingușire,<br />
aprinzându-i dorința de a obține ceea ce îi era interzis, trezindu-i ambiția după înălțare de<br />
sine. Hrănirea acestor gânduri rele i-a provocat căderea și, prin ele, urmărește să aducă ruina<br />
oamenilor. „Veți fi ca Dumnezeu”, declarase el, „cunoscând binele și răul” (Geneza 3, 5).<br />
Spiritismul învață „că omul este creația progresului; că destinul lui, chiar de la naștere, este<br />
să progreseze, până în veșnicie, spre Dumnezeu”. Și iarăși: „Fiecare inteligență se va judeca<br />
pe ea și nu pe alta”. „Judecata va fi dreaptă, pentru că este judecata proprie.... Tronul este<br />
înăuntrul tău.” Un învățător spiritist spunea că în el s-a trezit „o conștiință spirituală:<br />
«Prietenii mei, toți am fost semizei necăzuți»”. Iar un altul declară: „Hristos nu este o ființă<br />
dreaptă și nici desăvârșită”.<br />
În felul acesta, în locul neprihănirii și a desăvârșirii Dumnezeului nemărginit, adevăratul<br />
obiect al adorației, în locul neprihănirii desăvârșite a Legii Sale, măsura adevărată a țintei<br />
omenești, Satana a pus natura păcătoasă și greșită a omului, ca fiind singurul obiect al<br />
adorării, unica regulă de judecată sau măsură a caracterului. Acesta este progres, dar nu în<br />
sus, ci în jos. Este o lege a naturii intelectuale și spirituale aceea că prin privire suntem<br />
schimbați. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să<br />
zăbovească. Ea este absorbită de ceea ce este obișnuită să iubească și să respecte. Omul nu<br />
se va ridica niciodată mai sus decât modelul lui de curăție, de bunătate sau de adevăr. Dacă<br />
eul este idealul lui, niciodată nu va atinge altul mai înalt. Mai degrabă se va coborî continuu,<br />
din ce în ce mai mult. Numai harul lui Dumnezeu are putere să-l înalțe pe om. Lăsat în<br />
puterea lui, drumul va merge în mod inevitabil în jos.<br />
<strong>Pentru</strong> cel iubitor de plăceri, pentru cel care cultivă îngăduința de sine, pentru cel<br />
senzual, spiritismul se prezintă sub o mască mai puțin subtilă decât pentru cel mai rafinat și<br />
pentru intelectual; în formele lui grosolane, ei găsesc ceea ce este în armonie cu pornirile<br />
lor. Satana studiază orice semn de slăbiciune în firea omenească, el notează păcatele pe care<br />
toți sunt înclinați să le comită și după aceea are grijă ca ocaziile pentru încurajarea tendinței<br />
spre rău să nu lipsească. El îi ispitește pe oameni să abuzeze în ceea ce este îngăduit,<br />
făcându-i ca prin necum-pătare să slăbească puterile fizice, mintale și morale. El a distrus și<br />
distruge mii de oameni prin îngăduirea patimilor, brutalizând în felul acesta toată firea<br />
omului. Și pentru a-și completa lucrarea, declară prin mijlocirea spiritelor că „o cunoaștere<br />
adevărată îl așează pe om mai presus de orice lege”, că „tot ce există este bun”, că<br />
„Dumnezeu nu condamnă” și că „toate păcatele săvârșite sunt nevinovate”. Când oamenii<br />
sunt aduși astfel să creadă că dorința este legea cea mai înaltă, că libertatea este îngăduință<br />
și că omul este răspunzător numai față de sine, cine se mai miră că stricăciunea și<br />
depravarea mișună în toate părțile? Mulțimile primesc însetate învățăturile care le lasă<br />
libertatea să asculte de îndemnurile inimii firești. Frâiele stăpânirii de sine sunt lăsate pe<br />
360