Pentru a Termina Cursa_

Capitolul 34 —Morții pot comunica cu noi?
Lucrarea îngerilor sfinți, așa cum este prezentată în Scripturi, este un adevăr deosebit de
prețios și de mângâietor pentru toți urmașii lui Hristos. Dar învățătura Bibliei cu privire la
acest subiect a fost întunecată și pervertită de rătăcirile teologiei populare. Învățătura cu
privire la nemurirea de la natură a sufletului, care a fost prima oară împrumutată de la
filozofia păgână, iar în întunecimea marii apostazii a fost introdusă în credința creștină, a
subminat adevărul, atât de lămurit arătat de Scriptură, că „morții nu știu nimic”. Mulțimi de
oameni au ajuns să creadă că duhurile morților sunt „duhuri slujitoare, trimise să slujească
acelora care vor moșteni mântuirea”. Și fac lucrul acesta în ciuda mărturiei Scripturii cu
privire la existența îngerilor cerești și la legătura lor cu istoria omului, înainte de moartea
vreunei ființe omenești.
Învățătura cu privire la conștiența omului în moarte, îndeosebi credința că duhurile
morților se întorc să slujească celor vii, a pregătit calea pentru spiritismul modern. Dacă cei
morți sunt primiți în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți și având privilegiul de
cunoaștere cu mult mai mult decât înainte, de ce să nu se întoarcă pe pământ pentru a-i
lumina și a-i îndruma pe cei vii? Dacă, așa cum învață teologii populari, duhurile morților
plutesc deasupra prietenilor lor de pe pământ, de ce nu le-ar fi îngăduit să comunice cu ei,
să-i avertizeze împotriva răului sau să-i mângâie în necaz? Cum pot aceia care cred în
conștiența omului în starea de moarte să lepede ceea ce le vine ca o lumină divină transmisă
de duhurile slăvite? Iată un mijloc socotit sfânt, prin care Satana lucrează la împlinirea
planurilor. Îngerii căzuți, care împlinesc poruncile lui, apar ca soli din lumea duhurilor. În
timp ce mărturisesc că îi aduc pe cei vii în legătură cu cei morți, prințul păcatului își
desfășoară influența lui amăgitoare asupra minților lor.
El are putere să aducă înaintea oamenilor figura prietenilor plecați dintre cei vii.
Contrafacerea este desăvârșită; priviri, cuvinte, ton familiar sunt reproduse cu o deosebită
claritate. Mulți sunt mângâiați cu asigurarea că cei iubiți se bucură de strălucirea cerului și,
fără să bănuiască primejdia, pleacă urechea la „duhurile amăgitoare și la învățăturile
demonilor”. Atunci când sunt determinați să creadă că cei morți vin în adevăr să comunice
cu ei, Satana îi face să apară pe aceia care au intrat în mormânt nepregătiți. Ei pretind că
sunt fericiți în cer și că ocupă o poziție înaltă și în felul acesta este răspândită rătăcirea că nu
se face nici o deosebire între cei drepți și cei păcătoși. Vizitatorii, care pretind că vin din
lumea duhurilor, rostesc deseori avertizări și preveniri care se dovedesc a fi corecte. Iar când
este câștigată încrederea, prezintă învățături care subminează direct credința în Scripturi. O
dată cu manifestarea unui interes profund pentru bunăstarea prietenilor lor de pe pământ, în
aparență, ei insinuează cele mai primejdioase rătăciri. Faptul că susțin unele adevăruri, și
uneori sunt în stare să prezică evenimentele viitoare, dă declarațiilor o speranță de
temeinicie; iar învățăturile lor rătăcite sunt primite de mulțimi cu ușurință și crezute ca și
358