Pentru a Termina Cursa_

Capitolul 33 — Prima Mare Amăgire
Satana și-a început eforturile de a amăgi neamul omenesc o dată cu începutul istoriei
omului. El, care a pus la cale răzvrătirea în ceruri, a dorit să-i aducă pe locuitorii pământului
în unire cu el în lupta împotriva guvernării lui Dumnezeu. Adam și Eva fuseseră pe deplin
fericiți în ascultare de Legea lui Dumnezeu și faptul acesta era o mărturie permanentă
împotriva pretențiilor pe care Satana le ridicase în ceruri, și anume că Legea lui Dumnezeu
era opresivă și opusă binelui făpturilor Sale. Nu numai atât, dar invidia lui Satana a fost mult
mai aprinsă atunci când a fost dăruit căminul frumos pregătit pentru perechea fără păcat. S-a
hotărât să-i ducă la cădere ca, fiind despărțiți de Dumnezeu și sub puterea lui, să câștige
stăpânire asupra pământului și aici să-și întemeieze împărăția, în opoziție cu Cel Preaînalt.
Dacă Satana s-ar fi descoperit în caracterul lui adevărat, ar fi fost respins imediat, căci
Adam și Eva fuseseră avertizați împotriva acestui vrăjmaș primejdios; dar el a lucrat în
întuneric, ascunzându-și planu-rile, ca să-și poată îndeplini scopul mai cu succes. Folosind
șarpele ca mediu, pe atunci o ființă cu înfățișare fermecătoare, s-a adresat personal Evei:
„Oare a zis Dumnezeu să nu mâncați din toți pomii din grădină?” (Geneza 3, 1). Dacă Eva
n-ar fi intrat în discuție cu ispititorul, ea ar fi fost sigură; dar s-a aventurat să ducă tratative
cu el și a căzut victimă vicleniilor lui.
Tot astfel sunt biruiți și astăzi mulți. Ei se îndoiesc și discută cu privire la cererile lui
Dumnezeu; și, în loc să asculte de poruncile divine, primesc teoriile omenești, care ascund
numai planurile lui Satana. „Femeia a răspuns șarpelui: «Putem să mâncăm din rodul tuturor
pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu
mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți». Atunci șarpele a zis femeii:
«Hotărât, că nu veți muri; dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor
deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul»” (Geneza 3, 2-5). El a spus
că ei aveau să fie ca Dumnezeu, având o înțelepciune mai mare decât înainte și ajungând la
un nivel mai înalt de existență. Eva s-a supus ispitei; și, prin influența ei, Adam a fost
condus la păcat. Ei au crezut cuvintele șarpelui, că Dumnezeu nu va face ceea ce a spus;
astfel nu s-au încrezut în Creatorul lor și și-au închipuit că El le îngrădea libertatea, că ei ar
fi ajuns la o mai mare înțelepciune și înălțare prin călcarea Legii Sale.
Dar, după păcătuire, cum a înțeles Adam cuvintele: „În ziua în care vei mânca din el vei
muri negreșit”? Le-a înțeles el oare ca însemnând, așa cum îi făcuse Satana să creadă, că
aveau să fie ridicați la o stare mai înaltă de existență? Atunci, cu siguranță, prin păcătuire s-
ar fi câștigat mult mai bine, iar Satana s-ar fi dovedit a fi un binefăcător al neamului
omenesc. Dar Adam n-a descoperit că acesta era sensul sentinței divine. Dumnezeu
declarase, ca o pedeapsă pentru păcatul lui, că omul trebuie să se întoarcă în pământul din
care fusese luat: „Țărână ești, din țărână ai fost luat și în țărână te vei întoarce” (Ver 19).
Cuvintele lui Satana: „vi se vor deschide ochii” s-au dovedit a fi adevărate numai în acest
345