Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă. Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

bibliomaniapublications
from bibliomaniapublications More from this publisher
07.07.2024 Views

pietrele de hotar stabilite de Cuvântul lui Dumnezeu. Cei puțini care se aventurează să facă acest lucru încep cu lepădarea unui singur adevăr. Majoritatea continuă să îndepărteze unul după altul principiile adevărului, până devin în realitate necredincioși. Rătăcirile teologiei populare au condus multe suflete la scepticism, care altfel ar fi fost credincioase Scripturii. Este cu neputință ca cineva să primească învățături care încalcă simțul său de dreptate, de milă și de bunătate; și pentru că aceste rătăciri sunt prezentate ca fiind învățăturile Bibliei, oamenii refuză să accepte chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este obiectivul pe care Satana caută să-l realizeze. El nu dorește nimic mai mult decât să distrugă încrederea în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Satana stă în fruntea marii armate de îndoielnici și lucrează cu toată puterea pentru a înșela sufletele să intre în rândurile lui. Este la modă să te îndoiești. Există o mare categorie de oameni care privesc Cuvântul lui Dumnezeu cu neîncredere pentru același motiv pentru care a fost privit și Autorul lui — pentru că el mustră și condamnă păcatul. Aceia care nu vor să asculte de cerințele lui încearcă să-i distrugă autoritatea. Ei citesc Biblia sau ascultă învățăturile ei, așa cum sunt prezentate de la amvoanele sfinte, numai pentru a găsi greșeli în Scriptură sau în predică. Nu puțini ajung necredincioși pentru că se îndreptățesc sau se scuză pentru neglijarea datoriei. Alții adoptă principii sceptice din mândrie și nepăsare. Prea iubitori de comoditate pentru a se evidenția prin îndeplinirea unui lucru vrednic de cinste, care cere efort și lepădare de sine, ei doresc să-și asigure reputația unei înțe-lepciuni superioare, criticând Biblia. Există multe lucruri pe care mintea mărginită, neluminată de înțelepciunea divină, nu le poate înțelege; și în felul acesta găsesc ocazia să critice. Sunt mulți care par să creadă că este o virtute să stea de partea necredinței, a scepticismului și a îndoielii. Dar, sub o aparență de nevinovăție, se va vedea că aceștia sunt mânați de încredere în sine și de mândrie. Mulți se delectează când găsesc în Scripturi ceva care încurcă mintea altora. La început, unii critică și judecă greșit numai de dragul contrazicerii. Ei nu-și dau seama că în felul acesta se încurcă în cursa păsărarului. Dar, după ce și-au exprimat pe față necredința, simt că trebuie să-și mențină poziția. Astfel, se unesc cu cei nelegiuiți și își închid porțile paradisului. Dumnezeu a dat, în Cuvântul Său, suficiente dovezi cu privire la caracterul Său divin. Marile adevăruri care au de-a face cu mântuirea noastră sunt prezentate clar. Cu ajutorul Duhului Sfânt, care este făgăduit tuturor acelora care caută cu sinceritate, orice om poate înțelege aceste adevăruri pentru sine. Dumnezeu le-a dat oamenilor o temelie puternică, pe care să-și așeze credința. Cu toate acestea, mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să înțeleagă deplin planurile și scopurile Celui infinit. Niciodată nu-L vom putea descoperi pe Dumnezeu doar prin cercetare. Nu trebuie să încercăm să ridicăm, cu o mână îndrăzneață, cortina în spatele căreia El Își ascunde maiestatea. Apostolul exclamă: „Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (Romani 11, 33). Putem înțelege atât de mult procedeele Sale cu noi și motivele care-L determină, încât putem vedea iubirea și mila Sa nemărginită, unite cu puterea Sa infinită. Tatăl nostru din ceruri rânduiește 341

totul cu înțelepciune și în dreptate, iar noi nu putem fi nemulțumiți și neîncrezători, ci trebuie să ne plecăm în supunere plină de respect. El ne va descoperi din planurile Sale atât cât este bine pentru noi să cunoaștem, iar mai departe să ne încredem în mâna care este atotputernică și în inima care este plină de iubire. Cu toate că Dumnezeu ne-a dat dovezi îndestulătoare pentru credință, El nu va îndepărta toate motivele pentru necredință. Toți aceia care caută cârlige de care să-și agațe îndoielile le vor găsi. Iar aceia care refuză să primească și să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, până când orice obiecție a fost îndepărtată și până când nu mai este nici o ocazie de îndoială, nu vor veni niciodată la lumină. Neîncrederea în Dumnezeu este manifestarea naturală a unei inimi nerenăscute, care este în vrăjmășie cu El. Dar credința este inspirată de Duhul Sfânt și ea va odrăsli numai dacă este alimentată. Nici un om nu poate deveni puternic în credință fără un efort hotărât. Necredința crește când este încurajată; și dacă oamenii, în loc să stăruie asupra dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le susține credința, își îngăduie să pună la îndoială și să critice, vor constata că îndoielile lor devin mai puternice. Dar aceia care se îndoiesc de făgăduințele lui Dumnezeu și nu cred asigurările harului Său Îl dezonorează, iar influența lor, în loc să-i atragă și pe alții la Hristos, tinde să-i îndepărteze de El. Ei sunt ca niște pomi neroditori, care își întind ramurile umbroase departe, îndepărtând lumina soarelui de la celelalte plante și făcându-le să se veștejească și să moară sub umbra lor rece. Lucrarea vieții acestora va fi ca o mărturie neîncetată împotriva lor. Ei seamănă semințele îndoielii și ale scepticismului și vor recolta un seceriș care nu dă greș. Există doar un singur drum de urmat pentru aceia care doresc cu sinceritate să fie eliberați de îndoieli. În loc să pună la îndoială și să critice ceea ce nu înțeleg, să ia seama mai degrabă la lumina care strălucește deja asupra lor și vor primi o lumină mai mare. Să îndeplinească toate datoriile care au fost clarificate înțelegerii lor și vor fi în stare să le înțeleagă și să le îndeplinească și pe acelea de care se îndoiesc acum. Satana poate prezenta o contrafacere atât de asemănătoare cu adevărul, încât îi amăgește pe aceia care se lasă să fie amăgiți, care doresc să evite lepădarea de sine și sacrificiul cerut de adevăr; dar este cu neputință pentru el să țină în puterea sa un suflet care dorește cu sinceritate, cu orice preț, să cunoască adevărul. Hristos este adevărul și „lumina care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1, 9). Duhul adevărului a fost trimis să-i călăuzească pe oameni în tot adevărul. Și prin autoritatea Fiului lui Dumnezeu este declarat: „Căutați și veți găsi”. „Dacă vrea cineva să facă voia Sa, va ajunge să cunoască învățătura” (Matei 7, 7; Ioan 7, 17). Urmașii lui Hristos cunosc puțin din comploturile pe care Satana și oștile sale le urzesc împotriva lor. Dar Acela care stă în ceruri va conduce toate aceste planuri pentru îndeplinirea scopurilor Sale mai profunde. Dumnezeu îngăduie ca poporul Său să fie supus chinului nemilos al ispitei, nu pentru că are plăcere de necazurile și suferințele lor, ci pentru că acest procedeu este esențial pentru biruința lor finală. El n-ar putea, potrivit cu slava Sa, 342

totul cu înțelepciune și în dreptate, iar noi nu putem fi nemulțumiți și neîncrezători, ci<br />

trebuie să ne plecăm în supunere plină de respect. El ne va descoperi din planurile Sale atât<br />

cât este bine pentru noi să cunoaștem, iar mai departe să ne încredem în mâna care este<br />

atotputernică și în inima care este plină de iubire.<br />

Cu toate că Dumnezeu ne-a dat dovezi îndestulătoare pentru credință, El nu va îndepărta<br />

toate motivele pentru necredință. Toți aceia care caută cârlige de care să-și agațe îndoielile<br />

le vor găsi. Iar aceia care refuză să primească și să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, până<br />

când orice obiecție a fost îndepărtată și până când nu mai este nici o ocazie de îndoială, nu<br />

vor veni niciodată la lumină. Neîncrederea în Dumnezeu este manifestarea naturală a unei<br />

inimi nerenăscute, care este în vrăjmășie cu El. Dar credința este inspirată de Duhul Sfânt și<br />

ea va odrăsli numai dacă este alimentată. Nici un om nu poate deveni puternic în credință<br />

fără un efort hotărât. Necredința crește când este încurajată; și dacă oamenii, în loc să stăruie<br />

asupra dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le susține credința, își îngăduie să pună<br />

la îndoială și să critice, vor constata că îndoielile lor devin mai puternice.<br />

Dar aceia care se îndoiesc de făgăduințele lui Dumnezeu și nu cred asigurările harului<br />

Său Îl dezonorează, iar influența lor, în loc să-i atragă și pe alții la Hristos, tinde să-i<br />

îndepărteze de El. Ei sunt ca niște pomi neroditori, care își întind ramurile umbroase<br />

departe, îndepărtând lumina soarelui de la celelalte plante și făcându-le să se veștejească și<br />

să moară sub umbra lor rece. Lucrarea vieții acestora va fi ca o mărturie neîncetată<br />

împotriva lor. Ei seamănă semințele îndoielii și ale scepticismului și vor recolta un seceriș<br />

care nu dă greș.<br />

Există doar un singur drum de urmat pentru aceia care doresc cu sinceritate să fie<br />

eliberați de îndoieli. În loc să pună la îndoială și să critice ceea ce nu înțeleg, să ia seama<br />

mai degrabă la lumina care strălucește deja asupra lor și vor primi o lumină mai mare. Să<br />

îndeplinească toate datoriile care au fost clarificate înțelegerii lor și vor fi în stare să le<br />

înțeleagă și să le îndeplinească și pe acelea de care se îndoiesc acum. Satana poate prezenta<br />

o contrafacere atât de asemănătoare cu adevărul, încât îi amăgește pe aceia care se lasă să fie<br />

amăgiți, care doresc să evite lepădarea de sine și sacrificiul cerut de adevăr; dar este cu<br />

neputință pentru el să țină în puterea sa un suflet care dorește cu sinceritate, cu orice preț, să<br />

cunoască adevărul. Hristos este adevărul și „lumina care luminează pe orice om venind în<br />

lume” (Ioan 1, 9). Duhul adevărului a fost trimis să-i călăuzească pe oameni în tot adevărul.<br />

Și prin autoritatea Fiului lui Dumnezeu este declarat: „Căutați și veți găsi”. „Dacă vrea<br />

cineva să facă voia Sa, va ajunge să cunoască învățătura” (Matei 7, 7; Ioan 7, 17).<br />

Urmașii lui Hristos cunosc puțin din comploturile pe care Satana și oștile sale le urzesc<br />

împotriva lor. Dar Acela care stă în ceruri va conduce toate aceste planuri pentru<br />

îndeplinirea scopurilor Sale mai profunde. Dumnezeu îngăduie ca poporul Său să fie supus<br />

chinului nemilos al ispitei, nu pentru că are plăcere de necazurile și suferințele lor, ci pentru<br />

că acest procedeu este esențial pentru biruința lor finală. El n-ar putea, potrivit cu slava Sa,<br />

342

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!