Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
plasele acolo unde se bănuiește mai puțin. Dacă oamenii ar studia Cartea lui Dumnezeu cu<br />
rugăciune stăruitoare pentru a o înțelege, n-ar fi lăsați în întuneric, ca să primească învățături<br />
rătăcite. Dar, pentru că ei resping adevărul, cad pradă amăgirii.<br />
O altă rătăcire primejdioasă este învățătura care neagă dumnezeirea lui Hristos,<br />
pretinzând că n-a existat înainte de venirea Lui în lume. Această teorie este primită favorabil<br />
de o mare categorie de credincioși care pretind a crede Biblia, dar ea contrazice în mod<br />
direct declarațiile lămurite ale Mântuitorului nostru, cu privire la legătura Sa cu Tatăl, la<br />
caracterul Său divin și la preexistența Sa. Acestea nu pot fi susținute fără o deformare cu<br />
totul nesigură a Scripturilor. El nu numai că diminuează importanța concepțiilor omului<br />
referitoare la lucrarea de mântuire, dar subminează credința în Biblie ca o descoperire de la<br />
Dumnezeu. În timp ce aceasta o face mai primejdioasă, ea devine și mai greu de întâmpinat.<br />
Dacă oamenii leapădă mărturia Scripturilor inspirate cu privire la dumnezeirea lui Hristos,<br />
este zadarnic să discutăm această problemă cu ei, căci nici un argument, oricât de categoric<br />
ar fi, nu-i va convinge. „Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,<br />
pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate<br />
duhovnicește” (1 Corinteni 2, 14). Nimeni dintre aceia care susțin această rătăcire nu poate<br />
avea o concepție adevărată despre caracterul și misiunea lui Hristos sau cu privire la marele<br />
plan al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului.<br />
O altă rătăcire subtilă și primejdioasă, care se răspândește cu repeziciune, este credința<br />
că Satana nu există ca ființă personală și că numele lui este folosit în Scripturi numai pentru<br />
a prezenta gândurile și dorințele rele ale omului. Învățătura, atât de răspândită de la<br />
amvoanele de astăzi, că a doua venire a lui Hristos înseamnă venirea Sa la fiecare în parte la<br />
moarte este un plan de a devia mințile oamenilor de la venirea Sa personală pe norii cerului.<br />
Timp de ani de zile, Satana a spus: „Iată-L în cămăruță” (Matei 24, 23-26); și multe suflete<br />
au fost pierdute prin primirea acestei amăgiri.<br />
Înțelepciunea omenească mai învață că rugăciunea nu este esențială. Oamenii de știință<br />
pretind că nu poate exista un răspuns real la rugăciune; că aceasta ar fi o încălcare a legilor<br />
naturii, o minune, și că minuni nu există. Universul, spun ei, este guvernat de legi fixe și<br />
chiar Dumnezeu nu poate face nimic împotriva acestor legi. În felul acesta, ei Îl reprezintă<br />
pe Dumnezeu ca fiind legat de propriile legi — ca și când acțiunea unei legi divine ar<br />
exclude libertatea divină. O astfel de învățătură este contrară mărturiei Scripturii. N-au fost<br />
făcute minuni de către Hristos și apostolii Săi? Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi<br />
și este tot atât de binevoitor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil<br />
printre oameni. Naturalul colaborează cu supranaturalul. Este o parte din planul lui<br />
Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinței, ceea ce nu ne-ar da dacă n-am cere<br />
în felul acesta.<br />
Nenumărate sunt învățăturile rătăcite și ideile amăgitoare, care sunt la modă în bisericile<br />
creștinătății. Este peste putință să apreciem urmările rele ale îndepărtării uneia dintre<br />
340
Change language