Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Scripturi, le interpretează pentru a se potrivi fanteziei lor, neținând seama de mărturia<br />
Scripturii care este propriul interpret, și după aceea prezintă aceste capricii ca fiind<br />
învățăturile Bibliei.<br />
Atunci când se studiază Scripturile fără un spirit de rugăciune, umil și gata să primească<br />
învățătură, atât pasajele cele mai simple și mai lămurite, cât și cele mai grele vor fi<br />
denaturate în înțelesul lor adevărat. Conducătorii papali aleg părți din Scriptură care slujesc<br />
cel mai bine scopurilor lor, le interpretează, pentru a-i susține, și după aceea le prezintă<br />
poporului, în timp ce interzic privilegiul de a studia Biblia și de a înțelege adevărurile ei<br />
sfinte. Întreaga Biblie trebuie dată oamenilor exact așa cum se prezintă ea. Ar fi fost mai<br />
bine pentru ei să nu fi învățat din Biblie deloc decât să le fie interpretate greșit învățăturile<br />
Scripturii.<br />
Biblia a fost dată cu scopul de a fi o călăuză pentru toți aceia care doresc să cunoască<br />
voia Făcătorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul cel sigur al profeției; îngerii și<br />
Însuși Hristos au venit să-i descopere lui Daniel și lui Ioan lucrurile care aveau să se<br />
întâmple în curând. Aceste probleme importante, care au de-a face cu mântuirea noastră, n-<br />
au fost lăsate învăluite de mister. Ele n-au fost descoperite ca să încurce și să rătăcească pe<br />
cercetătorul sincer după adevăr. Domnul spunea prin profetul Habacuc: „Scrie viziunea și<br />
explic-o ... ca să se poată citi ușor” (Habacuc 2, 2). Cuvântul lui Dumnezeu este lămurit<br />
pentru toți aceia care îl studiază cu o inimă plină de rugăciune. Orice suflet sincer va veni la<br />
lumina adevărului. „Lumina este semănată pentru cel drept” (Psalmii 97, 11). Și nici o<br />
biserică nu poate înainta în sfințenie, dacă membrii ei nu caută cu stăruință după adevăr ca<br />
după o comoară ascunsă.<br />
Prin strigătul: Toleranță! oamenii sunt orbiți față de planurile vrăjmașului lor, în timp ce<br />
el lucrează tot timpul, neabătut, la împlinirea scopului său. Dacă reușește să înlocuiască<br />
Biblia cu speculațiile omenești, Legea lui Dumnezeu este pusă deoparte, iar bisericile sunt<br />
sub robia păcatului, în timp ce pretind că sunt libere. <strong>Pentru</strong> mulți, cercetările științifice au<br />
devenit un blestem. Dumnezeu a îngăduit ca un potop de lumină să se reverse peste lume<br />
prin descoperirile din știință și din artă; dar chiar cele mai luminate minți, dacă nu sunt<br />
călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, se rătăcesc în încercările de a cerceta<br />
legăturile dintre știință și revelație.<br />
Cunoștința omenească a lucrurilor materiale și spirituale este parțială și nedesăvârșită; de<br />
aceea, mulți nu sunt în stare să pună de acord vederile lor cu privire la știință cu declarațiile<br />
Scripturii. Mulți acceptă simplele teorii și speculații ca fapte științifice și socotesc că<br />
Scriptura trebuie probată prin învățăturile „științei pe nedrept numite astfel” (1 Timotei 6,<br />
20). Creatorul și lucrările Sale sunt dincolo de înțelegerea lor; și pentru că nu pot explica<br />
acestea prin legile naturale, istoria biblică este socotită ca nefiind demnă de încredere. Aceia<br />
care se îndoiesc de autenticitatea rapoartelor din Vechiul și Noul Testament prea adesea fac<br />
338
Change language