Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă. Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

bibliomaniapublications
from bibliomaniapublications More from this publisher
07.07.2024 Views

stăruitori, pe cei mai zeloși și mai smeriți slujitori ai lui Hristos ca fiind amăgiți sau amăgitori. Lucrarea lor este să reprezinte greșit motivele oricărei fapte nobile și cinstite, să pună în circulație insinuări și să trezească îndoiala în mintea celor fără experiență. Pe orice cale posibilă, ei vor căuta să determine ca tot ce este curat și neprihănit să fie privit ca nebunie și amăgire. Dar nimeni nu trebuie să fie amăgit cu privire la ei. Se poate vedea cu ușurință ai cui copii sunt, al cui exemplu îl urmează și lucrarea cui o fac. „Îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7, 16). Calea lor se aseamănă cu a lui Satana, calomniatorul veninos, „pârâtorul fraților noștri” (Apocalipsa 12, 10). Marele amăgitor are mulți agenți, gata să prezinte tot felul de rătăciri pentru a prinde sufletele în cursă — rătăciri pregătite pentru a se potrivi diferitelor gusturi și capacități ale acelora pe care vrea să-i ducă la ruină. Planul lui este de a aduce în biserică elemente nesincere, nerenăscute, care vor încuraja îndoiala și necredința, și să-i împiedice pe toți aceia care doresc să vadă lucrarea lui Dumnezeu înaintând, ca să avanseze o dată cu ea. Mulți dintre aceia care nu au o credință adevărată în Dumnezeu sau în Cuvântul Său susțin unele principii ale adevărului și sunt considerați creștini și în felul acesta li se dă posibilitatea să-și strecoare propriile rătăciri ca fiind învățături ale Scripturii. A susține că nu are nici o importanță ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai ascunse ale lui Satana. El știe că adevărul primit în iubire sfințește sufletul primitorului, de aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui teorii false, fabule sau o altă evanghelie. Încă de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învățătorilor rătăciți, nu numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci și pentru că strecurau rătăciri fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre și fără teamă acelora care îi abăteau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc o credință religioasă corectă ca fiind neimportantă, nu se bucură de nici o atenție din partea acestor apărători sfinți ai adevărului. Interpretarea superficială și fantezistă a Scripturii, precum și nenumăratele teorii contradictorii cu privire la credința religioasă, care se găsesc în lumea creștină, sunt lucrarea vrăjmașului nostru care caută să încurce mințile, astfel ca ele să nu mai deosebească adevărul. Iar neînțelegerea și despărțirea care există între bisericile creștinătății se datorează în mare măsură obiceiului predominant de a denatura Scripturile, pentru a susține o teorie favorită. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, cu inima umilită pentru a obține o cunoaștere a voinței Sale, mulți caută numai să descopere ceva ciudat sau original. Pentru a susține învățăturile rătăcite sau practicile necreștinești, unii se opresc asupra unor pasaje ale Scripturii despărțite de context, citind jumătate dintr-un singur verset, pentru a-și dovedi punctul de vedere, atunci când restul ar putea arăta că înțelesul este cu totul altul. Cu viclenia șarpelui, se ascund în spatele declarațiilor fără legătură între ele, construite pentru a urma dorințele lor firești. În felul acesta, mulți pervertesc Cuvântul lui Dumnezeu. Alții, care au o imaginație activă, se opresc asupra simbolurilor și figurilor din Sfintele 337

Scripturi, le interpretează pentru a se potrivi fanteziei lor, neținând seama de mărturia Scripturii care este propriul interpret, și după aceea prezintă aceste capricii ca fiind învățăturile Bibliei. Atunci când se studiază Scripturile fără un spirit de rugăciune, umil și gata să primească învățătură, atât pasajele cele mai simple și mai lămurite, cât și cele mai grele vor fi denaturate în înțelesul lor adevărat. Conducătorii papali aleg părți din Scriptură care slujesc cel mai bine scopurilor lor, le interpretează, pentru a-i susține, și după aceea le prezintă poporului, în timp ce interzic privilegiul de a studia Biblia și de a înțelege adevărurile ei sfinte. Întreaga Biblie trebuie dată oamenilor exact așa cum se prezintă ea. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi învățat din Biblie deloc decât să le fie interpretate greșit învățăturile Scripturii. Biblia a fost dată cu scopul de a fi o călăuză pentru toți aceia care doresc să cunoască voia Făcătorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul cel sigur al profeției; îngerii și Însuși Hristos au venit să-i descopere lui Daniel și lui Ioan lucrurile care aveau să se întâmple în curând. Aceste probleme importante, care au de-a face cu mântuirea noastră, n- au fost lăsate învăluite de mister. Ele n-au fost descoperite ca să încurce și să rătăcească pe cercetătorul sincer după adevăr. Domnul spunea prin profetul Habacuc: „Scrie viziunea și explic-o ... ca să se poată citi ușor” (Habacuc 2, 2). Cuvântul lui Dumnezeu este lămurit pentru toți aceia care îl studiază cu o inimă plină de rugăciune. Orice suflet sincer va veni la lumina adevărului. „Lumina este semănată pentru cel drept” (Psalmii 97, 11). Și nici o biserică nu poate înainta în sfințenie, dacă membrii ei nu caută cu stăruință după adevăr ca după o comoară ascunsă. Prin strigătul: Toleranță! oamenii sunt orbiți față de planurile vrăjmașului lor, în timp ce el lucrează tot timpul, neabătut, la împlinirea scopului său. Dacă reușește să înlocuiască Biblia cu speculațiile omenești, Legea lui Dumnezeu este pusă deoparte, iar bisericile sunt sub robia păcatului, în timp ce pretind că sunt libere. Pentru mulți, cercetările științifice au devenit un blestem. Dumnezeu a îngăduit ca un potop de lumină să se reverse peste lume prin descoperirile din știință și din artă; dar chiar cele mai luminate minți, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, se rătăcesc în încercările de a cerceta legăturile dintre știință și revelație. Cunoștința omenească a lucrurilor materiale și spirituale este parțială și nedesăvârșită; de aceea, mulți nu sunt în stare să pună de acord vederile lor cu privire la știință cu declarațiile Scripturii. Mulți acceptă simplele teorii și speculații ca fapte științifice și socotesc că Scriptura trebuie probată prin învățăturile „științei pe nedrept numite astfel” (1 Timotei 6, 20). Creatorul și lucrările Sale sunt dincolo de înțelegerea lor; și pentru că nu pot explica acestea prin legile naturale, istoria biblică este socotită ca nefiind demnă de încredere. Aceia care se îndoiesc de autenticitatea rapoartelor din Vechiul și Noul Testament prea adesea fac 338

stăruitori, pe cei mai zeloși și mai smeriți slujitori ai lui Hristos ca fiind amăgiți sau<br />

amăgitori. Lucrarea lor este să reprezinte greșit motivele oricărei fapte nobile și cinstite, să<br />

pună în circulație insinuări și să trezească îndoiala în mintea celor fără experiență. Pe orice<br />

cale posibilă, ei vor căuta să determine ca tot ce este curat și neprihănit să fie privit ca<br />

nebunie și amăgire.<br />

Dar nimeni nu trebuie să fie amăgit cu privire la ei. Se poate vedea cu ușurință ai cui<br />

copii sunt, al cui exemplu îl urmează și lucrarea cui o fac. „Îi veți cunoaște după roadele lor”<br />

(Matei 7, 16). Calea lor se aseamănă cu a lui Satana, calomniatorul veninos, „pârâtorul<br />

fraților noștri” (Apocalipsa 12, 10). Marele amăgitor are mulți agenți, gata să prezinte tot<br />

felul de rătăciri pentru a prinde sufletele în cursă — rătăciri pregătite pentru a se potrivi<br />

diferitelor gusturi și capacități ale acelora pe care vrea să-i ducă la ruină. Planul lui este de a<br />

aduce în biserică elemente nesincere, nerenăscute, care vor încuraja îndoiala și necredința, și<br />

să-i împiedice pe toți aceia care doresc să vadă lucrarea lui Dumnezeu înaintând, ca să<br />

avanseze o dată cu ea. Mulți dintre aceia care nu au o credință adevărată în Dumnezeu sau în<br />

Cuvântul Său susțin unele principii ale adevărului și sunt considerați creștini și în felul<br />

acesta li se dă posibilitatea să-și strecoare propriile rătăciri ca fiind învățături ale Scripturii.<br />

A susține că nu are nici o importanță ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai<br />

ascunse ale lui Satana. El știe că adevărul primit în iubire sfințește sufletul primitorului, de<br />

aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui teorii false, fabule sau o altă evanghelie.<br />

Încă de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învățătorilor rătăciți,<br />

nu numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci și pentru că strecurau rătăciri fatale pentru<br />

suflet. Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre și fără teamă acelora care îi abăteau pe<br />

oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc o<br />

credință religioasă corectă ca fiind neimportantă, nu se bucură de nici o atenție din partea<br />

acestor apărători sfinți ai adevărului.<br />

Interpretarea superficială și fantezistă a Scripturii, precum și nenumăratele teorii<br />

contradictorii cu privire la credința religioasă, care se găsesc în lumea creștină, sunt lucrarea<br />

vrăjmașului nostru care caută să încurce mințile, astfel ca ele să nu mai deosebească<br />

adevărul. Iar neînțelegerea și despărțirea care există între bisericile creștinătății se datorează<br />

în mare măsură obiceiului predominant de a denatura Scripturile, pentru a susține o teorie<br />

favorită. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, cu inima umilită pentru a<br />

obține o cunoaștere a voinței Sale, mulți caută numai să descopere ceva ciudat sau original.<br />

<strong>Pentru</strong> a susține învățăturile rătăcite sau practicile necreștinești, unii se opresc asupra<br />

unor pasaje ale Scripturii despărțite de context, citind jumătate dintr-un singur verset, pentru<br />

a-și dovedi punctul de vedere, atunci când restul ar putea arăta că înțelesul este cu totul altul.<br />

Cu viclenia șarpelui, se ascund în spatele declarațiilor fără legătură între ele, construite<br />

pentru a urma dorințele lor firești. În felul acesta, mulți pervertesc Cuvântul lui Dumnezeu.<br />

Alții, care au o imaginație activă, se opresc asupra simbolurilor și figurilor din Sfintele<br />

337

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!