Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Capitolul 32 — Dăunători periculoase<br />
Marea luptă dintre Hristos și Satana, care a fost dusă aproape șase mii de ani, se va<br />
încheia în curând, astfel încât cel rău își dublează eforturile pentru a nimici lucrarea lui<br />
Hristos în favoarea omului, ca să prindă suflete în cursele lui. Scopul lui este acela de a-i<br />
ține pe oameni în întuneric și în nepocăință, până când mijlocirea Mântuitorului se încheie și<br />
nu va mai fi jertfă pentru păcat. Când nu se depune nici un efort deosebit pentru a rezista<br />
puterii sale și când nepăsarea predomină în biserică și în lume, Satana nu este îngrijorat; căci<br />
nu este în primejdie să-i piardă pe aceia pe care-i duce robi după voia lui. Dar atunci când<br />
atenția este atrasă către lucrurile veșnice, iar sufletele întreabă: „Ce să fac ca să fiu<br />
mântuit?”, el este la lucru, căutând să opună puterea lui puterii lui Hristos și să contracareze<br />
influența Duhului Sfânt.<br />
Scripturile raportează că, într-o împrejurare când îngerii lui Dumnezeu au venit înaintea<br />
Domnului, a venit și Satana în mijlocul lor (Iov 1, 6), nu pentru ca să se închine înaintea<br />
Împăratului veșnic, ci ca să-și continue planurile rele împotriva celor neprihăniți. Cu același<br />
scop vine el și în adunare, atunci când oamenii se adună pentru a se închina lui Dumnezeu.<br />
Cu toate că este ascuns vederii noastre, el lucrează cu toată puterea pentru a stăpâni mințile<br />
închinătorilor. Asemenea unui general iscusit, el își face planurile mai dinainte. Când îl vede<br />
pe solul lui Dumnezeu cercetând Scripturile, el ia notă de subiectul care va fi prezentat<br />
înaintea poporului. Apoi își folosește toată viclenia și dibăcia pentru a controla<br />
împrejurările, astfel încât solia să nu ajungă la aceia pe care-i amăgește chiar în problema<br />
prezentată. Acela care are cea mai mare nevoie de avertizare va fi solicitat într-o problemă<br />
care cere prezența lui sau, prin alte mijloace, va fi împiedicat să asculte cuvintele care ar fi<br />
fost pentru el ca un miros de viață spre viață.<br />
Satana îi vede pe slujitorii lui Dumnezeu împovărați datorită întunericului spiritual, care<br />
învăluie poporul. El aude rugăciunile lor stăruitoare pentru har și putere divină, pentru a<br />
rupe vraja indiferenței, a neglijenței și a indolenței. Atunci, cu un zel nou, își folosește<br />
priceperea. El îi ispitește pe oameni în legătură cu îngăduirea apetitului sau cu alte forme ale<br />
îngăduinței de sine și în felul acesta le amorțește simțurile, ca ei să nu mai audă lucrurile pe<br />
care au o atât de mare nevoie să le învețe.<br />
Satana știe bine că toți aceia pe care îi poate duce la neglijarea rugăciunii și a cercetării<br />
Scripturilor vor fi învinși de atacurile lui. De aceea născocește orice plan posibil pentru a<br />
preocupa mintea. Totdeauna a existat o categorie de oameni care mărturisesc că sunt<br />
evlavioși, dar care, în loc să înainteze în cunoașterea adevărului, își fac o religie din căutarea<br />
greșelilor de caracter sau ale credinței la aceia pe care nu-i agreează. Aceștia sunt mâna<br />
dreaptă a lui Satana. Pârâtorii fraților nu sunt puțini și sunt totdeauna activi atunci când<br />
Dumnezeu este la lucru, iar slujitorii Lui Îi aduc o închinare adevărată. Ei vor da un alt sens<br />
fals cuvintelor și faptelor acelora care iubesc și ascultă adevărul. Îi vor înfățișa pe cei mai<br />
336
Change language