Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
nelegiuiți; dar rareori ne gândim la îngerii cei răi care caută continuu intrare la noi și împotriva atacurilor cărora, în puterea noastră, nu avem nici o metodă de apărare. Dacă le îngăduim, ei ne pot lua mintea, pot produce dezordine și suferință în trupurile noastre, ne pot distruge proprietățile și viața. Singura lor bucurie o găsesc în nenorocire și distrugere. Grozavă este starea acelora care se împotrivesc cerințelor divine și se supun ispitelor lui Satana, până când Dumnezeu îi lasă sub stăpânirea duhurilor rele. Dar aceia care Îl urmează pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija Lui ocrotitoare. Îngerii care sunt tari în putere sunt trimiși din cer să-i păzească. Cel nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Său. 335
Capitolul 32 — Dăunători periculoase Marea luptă dintre Hristos și Satana, care a fost dusă aproape șase mii de ani, se va încheia în curând, astfel încât cel rău își dublează eforturile pentru a nimici lucrarea lui Hristos în favoarea omului, ca să prindă suflete în cursele lui. Scopul lui este acela de a-i ține pe oameni în întuneric și în nepocăință, până când mijlocirea Mântuitorului se încheie și nu va mai fi jertfă pentru păcat. Când nu se depune nici un efort deosebit pentru a rezista puterii sale și când nepăsarea predomină în biserică și în lume, Satana nu este îngrijorat; căci nu este în primejdie să-i piardă pe aceia pe care-i duce robi după voia lui. Dar atunci când atenția este atrasă către lucrurile veșnice, iar sufletele întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”, el este la lucru, căutând să opună puterea lui puterii lui Hristos și să contracareze influența Duhului Sfânt. Scripturile raportează că, într-o împrejurare când îngerii lui Dumnezeu au venit înaintea Domnului, a venit și Satana în mijlocul lor (Iov 1, 6), nu pentru ca să se închine înaintea Împăratului veșnic, ci ca să-și continue planurile rele împotriva celor neprihăniți. Cu același scop vine el și în adunare, atunci când oamenii se adună pentru a se închina lui Dumnezeu. Cu toate că este ascuns vederii noastre, el lucrează cu toată puterea pentru a stăpâni mințile închinătorilor. Asemenea unui general iscusit, el își face planurile mai dinainte. Când îl vede pe solul lui Dumnezeu cercetând Scripturile, el ia notă de subiectul care va fi prezentat înaintea poporului. Apoi își folosește toată viclenia și dibăcia pentru a controla împrejurările, astfel încât solia să nu ajungă la aceia pe care-i amăgește chiar în problema prezentată. Acela care are cea mai mare nevoie de avertizare va fi solicitat într-o problemă care cere prezența lui sau, prin alte mijloace, va fi împiedicat să asculte cuvintele care ar fi fost pentru el ca un miros de viață spre viață. Satana îi vede pe slujitorii lui Dumnezeu împovărați datorită întunericului spiritual, care învăluie poporul. El aude rugăciunile lor stăruitoare pentru har și putere divină, pentru a rupe vraja indiferenței, a neglijenței și a indolenței. Atunci, cu un zel nou, își folosește priceperea. El îi ispitește pe oameni în legătură cu îngăduirea apetitului sau cu alte forme ale îngăduinței de sine și în felul acesta le amorțește simțurile, ca ei să nu mai audă lucrurile pe care au o atât de mare nevoie să le învețe. Satana știe bine că toți aceia pe care îi poate duce la neglijarea rugăciunii și a cercetării Scripturilor vor fi învinși de atacurile lui. De aceea născocește orice plan posibil pentru a preocupa mintea. Totdeauna a existat o categorie de oameni care mărturisesc că sunt evlavioși, dar care, în loc să înainteze în cunoașterea adevărului, își fac o religie din căutarea greșelilor de caracter sau ale credinței la aceia pe care nu-i agreează. Aceștia sunt mâna dreaptă a lui Satana. Pârâtorii fraților nu sunt puțini și sunt totdeauna activi atunci când Dumnezeu este la lucru, iar slujitorii Lui Îi aduc o închinare adevărată. Ei vor da un alt sens fals cuvintelor și faptelor acelora care iubesc și ascultă adevărul. Îi vor înfățișa pe cei mai 336
- Page 295 and 296: luni sunt același lucru ca o vreme
- Page 297 and 298: o exprimă simbolurile: o fiară ca
- Page 299 and 300: Caracteristica deosebită a fiarei,
- Page 301 and 302: cea Romano-Catolică, ce cred cu si
- Page 303 and 304: mustrarea solemnă și categorică
- Page 305 and 306: El nu alege prea des oameni învă
- Page 307 and 308: Văzând toate acestea, care este d
- Page 309 and 310: Capitolul 27 — Redeş teptări Mo
- Page 311 and 312: Mulți, atât slujitori, cât și l
- Page 313 and 314: dreptății erau înscrise în inim
- Page 315 and 316: credința voastră fapta; cu fapta
- Page 317 and 318: voastre ca o jertfă vie, sfântă,
- Page 319 and 320: El scrie apoi despre dorința sa ca
- Page 321 and 322: Capitolul 28 — În faţ a Raportu
- Page 323 and 324: Legea lui Dumnezeu este măsura pri
- Page 325 and 326: judecata de cercetare, Hristos va v
- Page 327 and 328: mare. Cât de important este deci c
- Page 329 and 330: 318
- Page 331 and 332: urmare, dă tuturor libertatea de v
- Page 333 and 334: ființelor cerești. Chiar lucrarea
- Page 335 and 336: Satana împreună cu oastea sa au a
- Page 337 and 338: avea posibilitatea să primească n
- Page 339 and 340: Antagonismul care există între sp
- Page 341 and 342: al exemplului acestora face din ei
- Page 343 and 344: dat pradă leilor; la Petru, amenin
- Page 345: 30). „Unul stăpânit de un demon
- Page 349 and 350: Scripturi, le interpretează pentru
- Page 351 and 352: plasele acolo unde se bănuiește m
- Page 353 and 354: totul cu înțelepciune și în dre
- Page 355 and 356: prin care nădăjduiește să ne fa
- Page 357 and 358: sens: După ce Adam și Eva au căl
- Page 359 and 360: care El le ține în flăcările ia
- Page 361 and 362: locuințele fericite, spre a fi cur
- Page 363 and 364: Aceia care l-au ales pe Satana drep
- Page 365 and 366: sufletul celui nepocăit este încr
- Page 367 and 368: și-au părăsit locuința”. Și
- Page 369 and 370: Capitolul 34 —Morții pot comunic
- Page 371 and 372: lumii pe un munte foarte înalt și
- Page 373 and 374: îndepărtată. Pentru a lua locul
- Page 375 and 376: categoria descrisă aici, sunt cupr
- Page 377 and 378: Enciclica sa din 15 August 1854, sp
- Page 379 and 380: eprezentant al lui Dumnezeu. Aceast
- Page 381 and 382: sufletele oamenilor, ci să le mân
- Page 383 and 384: ânduielile bisericii, susținute d
- Page 385 and 386: Însă, în ciuda tuturor eforturil
- Page 387 and 388: stat, în spatele acestuia stă vot
- Page 389 and 390: exista în vechiul Israel din zilel
- Page 391 and 392: adevărurile nepopulare, descoperit
- Page 393 and 394: valuri uriașe și în cutremure,
- Page 395 and 396: Capitolul 37 — Scripturile, o Ap
nelegiuiți; dar rareori ne gândim la îngerii cei răi care caută continuu intrare la noi și<br />
împotriva atacurilor cărora, în puterea noastră, nu avem nici o metodă de apărare. Dacă le<br />
îngăduim, ei ne pot lua mintea, pot produce dezordine și suferință în trupurile noastre, ne pot<br />
distruge proprietățile și viața. Singura lor bucurie o găsesc în nenorocire și distrugere.<br />
Grozavă este starea acelora care se împotrivesc cerințelor divine și se supun ispitelor lui<br />
Satana, până când Dumnezeu îi lasă sub stăpânirea duhurilor rele. Dar aceia care Îl urmează<br />
pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija Lui ocrotitoare. Îngerii care sunt tari în putere sunt<br />
trimiși din cer să-i păzească. Cel nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a pus-o<br />
în jurul poporului Său.<br />
335