Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
dat pradă leilor; la Petru, amenințat cu moartea în închisoarea lui Irod; la prizonierii din<br />
Filipi; la Pavel și la tovarășii lui, în noaptea furtunii pe mare; să deschidă mintea lui<br />
Corneliu, pentru a primi Evanghelia; pentru a-l trimite pe Petru cu o solie a mântuirii la acel<br />
străin dintre neamuri — în felul acesta, îngerii sfinți au slujit în toate veacurile poporului lui<br />
Dumnezeu.<br />
Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaș al lui Hristos. Acești veghetori cerești<br />
îl ocrotesc pe cel drept de puterea celui rău. Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci când a<br />
spus: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce<br />
este al lui?” (Iov 1, 9.10). Instrumentul prin care Dumnezeu îl ocrotește pe poporul Său este<br />
prezentat în cuvintele psalmistului: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de<br />
El, și-i scapă din primejdie” (Psalmii 34, 7). Vorbind despre cei care cred în El, Mântuitorul<br />
spunea: „Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că<br />
îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu” (Matei 18, 10). Îngerii rânduiți să<br />
slujească pentru copiii lui Dumnezeu au totdeauna intrare în prezența Sa.<br />
În felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii amăgitoare și răutății neadormite ale<br />
prințului întunericului și în lupta cu toate puterile răului, este asigurat de paza neîncetată a<br />
îngerilor cerești. Această asigurare nu este dată fără să fie nevoie. Dacă Dumnezeu le-a dat<br />
copiilor Săi făgăduința harului și a ocrotirii, a făcut aceasta pentru că există forțe puternice<br />
ale răului cărora trebuie să le facă față — forțele numeroase, hotărâte și neobosite ale acelor<br />
puteri și răutăți de care nimeni nu trebuie să fie neștiutor sau să nu țină seama de ele.<br />
Spiritele rele, la început create fără păcat, erau egale în natură, putere și slavă cu ființele<br />
sfinte, care acum sunt solii lui Dumnezeu. Dar, căzute prin păcat, ele s-au unit pentru<br />
dezonorarea lui Dumnezeu și pentru distrugerea oamenilor. Unite cu Satana în răzvrătire și<br />
aruncate din ceruri o dată cu el, au colaborat cu el de-a lungul veacurilor în lupta împotriva<br />
autorității divine. În Scriptură se spune despre confederația și despre conducerea lor, despre<br />
diferitele lor categorii, despre inteligența și despre viclenia lor și despre planurile lor<br />
răutăcioase împotriva păcii și fericirii oamenilor.<br />
Istoria Vechiului Testament prezintă în diferite împrejurări descrieri cu privire la<br />
existența și lucrarea lor; dar duhurile rele și-au manifestat puterea în modul cel mai izbitor,<br />
mai ales în timpul când Hristos a fost pe pământ. Hristos venise să îndeplinească planul<br />
întocmit pentru mântuirea omului, dar Satana s-a hotărât să-și susțină dreptul de a stăpâni<br />
lumea. El reușise să întemeieze idolatria în toate părțile pământului, în afară de țara<br />
Palestinei. În singura țară care nu se supusese ispitei, Hristos a venit să răspândească asupra<br />
oamenilor lumina cerului. Aici își disputau supremația două puteri rivale. Isus Și-a întins<br />
brațul iubirii, invitându-i pe toți aceia care voiau să găsească iertare și pace în El. Oștile<br />
întunericului au văzut că nu aveau puteri nelimitate și au înțeles că, dacă misiunea lui<br />
Hristos avea să fie încununată de succes, stăpânirea lor avea să se încheie în curând. Satana<br />
332
Change language