Pentru a Termina Cursa_

Capitolul 31 — Lucrarea Duhurilor Rele
Legătura dintre lumea văzută și cea nevăzută, lucrarea îngerilor lui Dumnezeu și lucrarea
duhurilor rele sunt lămurit descoperite în Scripturi și sunt întrețesute cu istoria omenirii. Se
vede o tendință crescândă de a nu crede în existența duhurilor rele, în timp ce îngerii sfinți,
care „lucrează pentru cei care vor moșteni mântuirea” (Evrei 1, 14), sunt priviți de mulți ca
duhuri ale morților. Dar Scriptura nu numai că învață despre existența îngerilor, atât a celor
buni, cât și a celor răi, ci prezintă dovezi de netăgăduit că aceștia nu sunt duhuri despărțite
de corp ale morților.
Îngerii existau înainte de crearea omului, căci atunci când au fost puse temeliile
pământului, „stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și fiii lui Dumnezeu scoteau
strigăte de veselie” (Iov 38, 7). După căderea omului, îngerii au fost trimiși să păzească
pomul vieții, și aceasta s-a petrecut înainte ca o ființă omenească să fi murit. Îngerii sunt
superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut „cu puțin mai prejos decât
îngerii” (Psalmii 8, 5).
În Scriptură ni se spune despre numărul, despre puterea și slava ființelor cerești, despre
legătura lor cu guvernarea lui Dumnezeu, precum și despre legătura lor cu lucrarea de
mântuire. „Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri; și Împărăția Lui se întinde peste
tot.” Iar profetul spune: „Am auzit glasul multor îngeri în jurul scaunului de domnie”. În
prezența Împăratului împăraților, ei așteaptă „îngerii care sunt tari în putere”, „robii Lui care
fac voia Lui”, „care ascultă de glasul cuvintelor Lui” (Psalmii 103, 19-21; Apocalipsa 5,
11). Zece mii de ori zece mii și mii de mii erau solii cerești pe care i-a văzut profetul Daniel.
Apostolul Pavel a declarat că sunt „o mulțime nenumărată” (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22).
Ca soli ai lui Dumnezeu, ei aleargă ca „un fulger de lumină” (Ezechiel 1, 14), atât de
strălucitoare este slava lor și atât de iute este zborul lor. Fața îngerului care s-a arătat la
mormântul Mântuitorului era „ca lumina, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada”, ceea ce
i-a făcut pe păzitori să tremure de spaimă și „au rămas ca niște morți” (Matei 28, 3.4). Când
Sanherib, asirianul cel îngâmfat, L-a hulit și L-a blestemat pe Dumnezeu și l-a amenințat pe
Israel cu distrugerea, „chiar în noaptea aceea a venit îngerul Domnului și a lovit tabăra
asirienilor, omorând o sută optzeci și cinci de mii”. Și au fost „uciși toți bărbații puternici și
de valoare, conducătorii și căpeteniile din armata lui Sanherib. Astfel s-a întors rușinat în
țara lui” (2 Regi 19, 35; 2 Cronici 32, 21).
Îngerii sunt trimiși în misiuni de har la copiii lui Dumnezeu. Astfel, la Avraam au fost
trimiși cu făgăduința binecuvântării; la porțile Sodomei, pentru a salva pe Lot cel drept de
sub condamnarea groaznică; la Ilie, când era gata să piară de slăbiciune și de foame în
pustie; la Elisei, având care și cai de foc, care au înconjurat mica cetate care era asediată de
dușmani; la Daniel, când căuta înțelepciune divină la curtea regelui păgân sau când a fost
331