Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Antagonismul care există între spiritul lui Hristos și spiritul lui Satana s-a dat pe față în<br />
modul cel mai pronunțat în felul în care lumea L-a primit pe Isus. Iudeii au ajuns să-L<br />
lepede nu atât de mult pentru că a venit fără bogăție lumească, pompă sau grandoare. Ei au<br />
văzut că El deținea puterea care avea să facă mai mult decât să compenseze lipsa acestor<br />
avantaje exterioare. Însă curăția și sfințenia lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiți. Viața<br />
Lui de lepădare de sine și consacrarea Lui fără păcat erau o mustrare continuă pentru un<br />
popor mândru și senzual. Aceasta a provocat vrăjmășia împotriva Fiului lui Dumnezeu.<br />
Satana și îngerii cei răi s-au unit cu oamenii păcătoși. Toate forțele apostaziei au conspirat<br />
împotriva Luptătorului pentru adevăr.<br />
Aceeași vrăjmășie care s-a dovedit față de Maestru s-a manifestat și față de urmașii lui<br />
Hristos. Toți aceia care văd caracterul respingător al păcatului și cu putere de sus rezistă<br />
ispitei vor trezi cu siguranță ura lui Satana și a supușilor săi. Ura față de principiile cele<br />
curate ale adevărului, precum și mustrarea și prigonirea apărătorilor lui vor exista atâta<br />
vreme cât există păcat și păcătoși. Urmașii lui Hristos și slujitorii lui Satana nu se pot<br />
armoniza. Rușinea crucii nu a încetat. „Toți aceia care vor să trăiască cu evlavie în Hristos<br />
Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3, 12).<br />
Agenții lui Satana lucrează continuu sub conducerea lui pentru a întări autoritatea și a<br />
clădi împărăția lui în opoziție cu guvernarea lui Dumnezeu. În scopul acesta, ei caută să-i<br />
amăgească pe urmașii lui Hristos și să-i abată de la ascultarea de El. Asemenea<br />
conducătorului lor, ei interpretează greșit și pervertesc Scripturile pentru a-și atinge scopul.<br />
După cum Satana a încercat să arunce ocara asupra lui Dumnezeu, tot așa și agenții lui caută<br />
să calomnieze poporul lui Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspiră și<br />
pe cei răi să-i nimicească pe urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă<br />
profeție: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”. Și aceasta<br />
va continua până la încheierea timpului.<br />
Satana își adună toate forțele și aruncă toată puterea în luptă. De ce oare nu întâlnește o<br />
împotrivire mai mare? De ce soldații lui Hristos sunt atât de adormiți și indiferenți? <strong>Pentru</strong><br />
că, în realitate, au o legătură slabă cu Hristos; pentru că sunt atât de lipsiți de Duhul Său.<br />
Păcatul nu este pentru ei atât de respingător și de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu<br />
se împotrivesc, așa cum a făcut Hristos, cu rezistență hotărâtă și categorică. Ei nu-și dau<br />
seama de răul nespus de mare și de răutatea păcatului și sunt orbiți atât de caracterul, cât și<br />
de puterea prințului întunericului. Se dă pe față puțină vrăjmășie contra lui Satana și a<br />
lucrărilor lui, pentru că este o lipsă de cunoaștere atât de mare cu privire la puterea și la<br />
răutatea lui, cât și la marea întindere a luptei sale împotriva lui Hristos și a bisericii Sale.<br />
Aici mulți sunt amăgiți. Ei nu știu că vrăjmașul lor este un general puternic, care stăpânește<br />
mințile îngerilor răi, și că, prin planuri bine puse la punct și prin mașinații pricepute, el luptă<br />
împotriva lui Hristos, pentru a împiedica mântuirea sufletelor. Printre aceia care poartă<br />
numele de creștini și chiar printre lucrătorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la<br />
Satana, afară poate doar de o menționare incidentală de la amvon. Ei trec cu vederea<br />
328
Change language