Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
avea posibilitatea să primească neprihănirea lui Hristos și, printr-o viață de pocăință și de<br />
umilință, să biruie, așa cum Fiul lui Dumnezeu a triumfat asupra puterii lui Satana. Așa că<br />
Dumnezeu este drept și în același timp poate să-l îndreptățească pe acela care crede în Isus.<br />
Dar Hristos a venit pe pământ nu numai să aducă la îndeplinire mântuirea omului, să<br />
sufere și să moară. El a venit să „vestească o lege mare și minunată”. Nu numai pentru ca<br />
locuitorii acestui pământ să privească Legea așa cum ar trebui privită, ci ca să se<br />
demonstreze lumilor din univers că Legea lui Dumnezeu este de neschimbat. Dacă cerințele<br />
ei ar fi putut să fie înlăturate, atunci n-ar fi fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să-și dea viața<br />
ca jertfă de ispășire pentru călcarea ei. Iar jertfa la care I-a îndemnat iubirea infinită pe Tatăl<br />
și pe Fiul, ca păcătoșii să fie mântuiți, demonstrează întregului univers — nimic mai puțin<br />
decât acest plan de ispășire nefiind suficient — că dreptatea și mila sunt temelia Legii și<br />
guvernării lui Dumnezeu.<br />
În aducerea la îndeplinire a judecății finale, se va vedea că nu există nici un motiv pentru<br />
existența păcatului. Când Judecătorul a tot pământul îl va întreba pe Satana: „De ce te-ai<br />
răzvrătit împotriva Mea și M-ai jefuit de supușii Împărăției Mele?”, inițiatorul păcatului nu<br />
va putea aduce vreo scuză. Orice gură va fi închisă și toate oștile răzvrătirii vor fi fără<br />
cuvânt.<br />
Crucea de pe Calvar, în timp ce declară Legea ca fiind de neschimbat, face cunoscut<br />
universului că plata păcatului este moartea. În strigătul de moarte al Mântuitorului „S-a<br />
sfârșit”, a bătut clopotul de moarte al lui Satana. Marea luptă care durase atâta vreme s-a<br />
hotărât atunci, iar curățirea finală a păcatului a fost asigurată. Fiul lui Dumnezeu a trecut<br />
prin porțile mormântului, pentru ca „prin moarte să nimicească pe acela care avea puterea<br />
morții, pe diavolul” (Evrei 2, 14). Dorința lui Lucifer după înălțare de sine îl făcuse să<br />
spună: „Îmi voi înălța tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu.... Voi fi ca Cel Preaînalt”.<br />
Dar Dumnezeu declară: „Te voi face ca cenușa pe pământ.... și niciodată nu vei mai fi”<br />
(Isaia 14, 13.14; Ezechiel 28, 18.19). „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți<br />
cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și<br />
nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură” (Maleahi 4, 1).<br />
Întregul univers va fi martor cu privire la natura și la urmările păcatului. Și distrugerea<br />
lui totală, care la început ar fi provocat îngerilor frică, iar lui Dumnezeu dezonoare, va<br />
îndreptăți acum iubirea Sa și-I va restabili onoarea în fața universului ființelor care-și găseau<br />
plăcerea să facă voia Sa și în a căror inimă este Legea Sa. Niciodată nu va mai fi păcatul.<br />
Cuvântul Domnului spune: „Nenorocirea nu vine de două ori” (Naum 1, 9). Legea lui<br />
Dumnezeu, pe care Satana a declarat-o a fi un jug al robiei, va fi cinstită ca lege a libertății.<br />
O creațiune încercată și trecută prin experiențe nu va mai fi niciodată îndepărtată de la<br />
supunerea față de Acela al cărui caracter a fost deplin descoperit înaintea lor, ca fiind iubire<br />
nepătrunsă și înțelepciune infinită.<br />
326
Change language