Pentru a Termina Cursa_

inimă profundă și sinceră. Spiritul ușuratic și frivol, îngăduit de atâția care pretind că sunt
creștini, trebuie îndepărtat. În fața tuturor acelora care vor să-și supună înclinațiile rele ce
vor să stăpânească, stă o luptă stăruitoare. Lucrarea de pregătire este o lucrare personală. Nu
suntem mântuiți în grup. Curăția și devoțiunea unuia nu vor împlini lipsa acestor calități la
altul. Chiar dacă toate popoarele trebuie să treacă prin fața judecății lui Dumnezeu, El va
cerceta cazul fiecăruia în parte cu tot atâta atenție ca și când n-ar mai exista altă ființă pe
pământ. Fiecare trebuie să fie încercat și dovedit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul
acesta.
Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele care se cuprind
în ea sunt copleșitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare continuă
timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va ajunge la cei vii. În
prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră trebuie să vină la cercetare. În această
vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia seama la avertizarea lui Hristos:
„Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea” (Marcu 13, 33).
„Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine”
(Apocalipsa 3, 3).
Când lucrarea judecății de cercetare se încheie, soarta tuturor va fi hotărâtă pentru viață
sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu puțin înainte de venirea Domnului pe norii
cerului. Hristos, privind la timpul acesta, spune în cartea Apocalipsei: „Cine este nedrept, să
fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără
prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai
departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta
Lui” (Apocalipsa 22, 11.12).
Atât cel neprihănit, cât și cel păcătos vor trăi împreună pe pământ în starea lor muritoare
— oamenii vor sădi și vor clădi, vor mânca și vor bea, neștiind că hotărârea finală și
irevocabilă a fost pronunțată în Sanctuarul de sus. Înainte de potop, după ce Noe a intrat în
corabie, Dumnezeu l-a închis înăuntru, iar pe cei păcătoși, afară; dar, timp de șapte zile,
oamenii, neștiind că soarta lor a fost pecetluită, și-au continuat viața fără grijă și iubitoare de
plăceri și și-au bătut joc de avertismentele cu privire la judecata care se apropia. „Tot așa,
spune Mântuitorul, va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24, 39). Pe tăcute și pe
neobservate, la fel ca hoțul în miez de noapte, va veni ora hotărâtoare, care va stabili soarta
fiecărui om, retragerea finală a darului milei de la oamenii vinovați. „Vegheați deci ... ca nu
cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind” (Marcu 13, 35.36). Este
primejdioasă starea acelora care, obosiți de veghere, se întorc la atracțiile lumii. În timp ce
omul de afaceri este captivat de urmărirea câștigului, în timp ce iubitorul de plăceri caută
satisfacerea poftelor, în timp ce fiica modei își aranjează podoabele, s-ar putea ca în ceasul
acela Judecătorul întregului pământ să rostească sentința: „Ai fost cântărit în cumpănă și ai
fost găsit prea ușor” (Daniel 5, 27).
317