Pentru a Termina Cursa_

eprodus cu credincioșie în cărțile de sus. Și totuși cât de puțin interes se manifestă cu
privire la raportul care trebuie să fie supus privirii ființelor cerești. Dacă s-ar putea da la o
parte vălul care desparte lumea vizibilă de cea invizibilă, iar fiii oamenilor l-ar vedea pe
îngerul raportor înregistrând orice cuvânt și faptă cu care va trebui să se întâlnească la
judecată, câte cuvinte care se rostesc zilnic ar rămâne nerostite și câte fapte ar rămâne
nefăcute!
La judecată va fi cercetat felul în care a fost întrebuințat fiecare talant. Cum am folosit
capitalul încredințat de cer? Va primi Domnul, la venirea Sa, ce I se cuvine cu dobândă? Am
întrebuințat noi puterile încredințate nouă, ale brațului, ale inimii și ale creierului, spre slava
lui Dumnezeu și spre binecuvântarea lumii? Cum am folosit timpul, condeiul, glasul, banii,
influența? Ce am făcut pentru Hristos în persoana săracului, a celui îndurerat, a orfanului
sau a văduvei? Dumnezeu ne-a făcut depozitarii Cuvântului Său sfânt; ce am făcut cu
lumina și cu adevărul pe care le-am primit pentru a-i face pe oameni înțelepți spre mântuire?
Nici o valoare nu are doar mărturisirea „credinței în Hristos”; numai dragostea care se arată
prin fapte este socotită autentică. Totuși numai dragostea este aceea care dă valoare fiecărei
fapte în ochii cerului. Tot ce este făcut din dragoste, oricât de neînsemnat ar părea în
aprecierea oamenilor, este primit și răsplătit de Dumnezeu.
Egoismul ascuns al oamenilor este descoperit în cărțile din ceruri. Acolo se găsește
raportul datoriilor neîmplinite față de semenii lor, de uitare a cererilor Mântuitorului. Acolo
se va vedea cât de adesea i-au fost date lui Satana timpul, gândul și puterea care Îi aparțin
lui Hristos. Trist este raportul pe care îl duc îngerii în ceruri. Ființe inteligente, care pretind
că Îl urmează pe Hristos, sunt preocupate în câștigarea de averi pământești sau în procurarea
de plăceri lumești. Bani, timp și putere se jertfesc pentru etalare și pentru îngăduință de sine;
însă momentele devotate rugăciunii, cercetării Scripturilor, umilirii sufletului și mărturisirii
păcatelor sunt puține.
Satana inventează nenumărate planuri pentru a ne ocupa mintea, așa ca ea să nu stăruie
asupra lucrării pe care ar trebui să o cunoaștem foarte bine. Arhiamăgitorul urăște
adevărurile mari, care scot în evidență o jertfă ispășitoare și un Mijlocitor puternic. El știe
că, în ceea ce-l privește, totul depinde de abaterea minților de la Isus și de la adevărul Său.
Aceia care vor să se împărtășească de meritele mijlocirii Sale nu trebuie să îngăduie nimănui
să se amestece în datoria lor față de o sfințenie desăvârșită, în temere de Dumnezeu.
Ceasurile prețioase, în loc să fie dedicate plăcerii, expunerii sau căutării de câștiguri, ar
trebui devotate studiului cu rugăciune stăruitoare a Cuvântului Adevărului. Subiectul cu
privire la Sanctuar și la judecata de cercetare trebuie să fie clar înțeles de către poporul lui
Dumnezeu. Toți au nevoie de o cunoaștere personală a poziției și a lucrării Marelui lor
Preot. Altfel, le va fi cu neputință să arate credința care este absolut necesară în vremea
aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu dorește ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet
de câștigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie să se înfățișeze înaintea barei de
judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească față în față cu Judecătorul cel
315