Pentru a Termina Cursa_

judecata de cercetare, Hristos va veni și răsplata va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele
pe care le-a făcut.
În serviciul jertfelor, marele preot, după ce făcea ispășirea pentru Israel, ieșea și
binecuvânta adunarea. Tot astfel Hristos, la încheierea lucrării Sale de mijlocire, Se va arăta,
„nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea” (Evrei 9, 28), pentru a binecuvânta poporul
Său, care așteaptă, cu viață veșnică. Așa cum preotul îndepărta păcatele din sanctuar și le
mărturisea pe capul țapului, tot astfel și Hristos va așeza toate aceste păcate asupra lui
Satana, inițiatorul și instigatorul la păcat. Țapul care purta păcatele lui Israel era trimis „întrun
ținut nelocuit” (Leviticul 16, 22); în același fel Satana, care poartă vina tuturor păcatelor
la care a provocat pe poporul lui Dumnezeu să le facă, va fi legat pe pământ timp de o mie
de ani, care în timpul acesta va fi pustiu, fără locuitori, și va suferi în cele din urmă
pedeapsa deplină în foc, care îi va distruge pe toți nelegiuiții. În felul acesta, marele Plan de
Mântuire își va ajunge împlinirea în eradicarea finală a păcatului și în eliberarea tuturor
acelora care au vrut să renunțe la fărădelege.
În timpul rânduit pentru judecată — încheierea celor 2300 de zile în anul 1844 — a
început lucrarea de cercetare și de ștergere a păcatelor. Toți aceia care au luat vreodată
asupra lor numele lui Hristos trebuie să treacă prin lucrarea cercetării. Atât cei vii, cât și cei
morți sunt judecați „după lucrurile care au fost scrise în cărți, după faptele lor”. Păcatele
pentru care nu s-au pocăit și n-au fost părăsite nu vor fi iertate și nici șterse din cărți, ci vor
sta ca mărturie împotriva păcătosului în ziua lui Dumnezeu. Poate că faptele rele au fost
săvârșite la lumina zilei sau la întunericul nopții; dar ele au fost deschise și descoperite
înaintea Aceluia cu care avem de-a face. Îngerii lui Dumnezeu au fost martori la fiecare
păcat și l-au înregistrat în rapoartele care nu greșesc. Păcatul poate fi ascuns, negat, acoperit
de tată, de mamă, de soție, de copii și de prieteni; nimeni altul în afară de făptașul vinovat n-
ar putea să aibă nici cea mai slabă bănuială cu privire la păcat; dar el este descoperit în fața
inteligențelor cerului. Întunericul nopții celei mai întunecate, tăinuirea cea mai meșteșugită
nu sunt în stare să acopere nici măcar un gând de cunoașterea Celui veșnic. Dumnezeu are
un raport exact cu privire la orice faptă nedreaptă și lucrare necinstită. El nu este indus în
eroare de aparența de evlavie. El nu face greșeli în aprecierea caracterului. Oamenii pot fi
înșelați de cei stricați cu inima, dar Dumnezeu pătrunde prin toate prefăcătoriile și citește
viața interioară.
Cât de solemn este gândul acesta! Zi după zi, trecând în veșnicie, duce cu ea povara
rapoartelor pentru cărțile din ceruri. Cuvintele o dată rostite și faptele o dată făcute nu mai
pot fi retrase. Îngerii au înregistrat atât binele, cât și răul. Cuceritorul cel mai puternic de pe
pământ nu poate chema înapoi nici măcar raportul unei singure zile. Faptele noastre,
cuvintele noastre, chiar și cele mai ascunse motive, toate au greutatea lor în hotărârea
viitorului nostru, pentru fericire sau nenorocire. Deși pot fi uitate de noi, ele vor da mărturie
pentru îndreptățirea sau pentru condamnarea noastră. Așa după cum trăsăturile feței sunt
reproduse cu o exactitate fără greș pe planșeta lăcuită a artistului, tot astfel caracterul este
314