Pentru a Termina Cursa_

Interesul cel mai profund manifestat printre oameni față de hotărârile tribunalelor
pământești reprezintă foarte slab interesul din curțile cerești atunci când numele scrise în
cartea vieții vin la cercetare înaintea Judecătorului a tot pământul. Mijlocitorul divin
pledează ca toți aceia care au biruit, prin credința în sângele Său, să fie iertați de nelegiuirile
lor, să fie readuși în căminul lor din Paradis și să fie încoronați ca împreună-moștenitori cu
El la „vechea stăpânire” (Mica 4, 8). În străduințele lui de a amăgi și a ispiti neamul
omenesc, Satana a plănuit să zădărnicească planul lui Dumnezeu făcut la crearea omului;
dar Hristos cere ca acest plan să fie adus la îndeplinire ca și cum omul n-ar fi păcătuit
niciodată. El cere pentru poporul Său nu numai iertare deplină și îndreptățire desăvârșită, ci
și o împărtășire de slava Sa și un loc pe tronul Său.
În timp ce Isus mijlocește pentru supușii harului Său, Satana îi acuză înaintea lui
Dumnezeu ca fiind călcători ai Legii. Marele amăgitor a căutat să-i aducă la necredință, să-i
facă să piardă încrederea în Dumnezeu, să-i despartă de dragostea Sa și să calce Legea.
Acum el arată către raportul vieții lor, la defectele lor de caracter, la lipsa lor de asemănare
cu Hristos, care L-a dezonorat pe Răscumpărătorul lor, la toate păcatele pe care el i-a ispitit
să le săvârșească, și din cauza aceasta el îi pretinde ca supuși ai lui.
Isus nu le scuză păcatele, dar arată către pocăința lor, către credința lor și, cerând iertare
în favoarea lor, Își înalță mâinile rănite înaintea Tatălui și a îngerilor sfinți, spunând: Îi
cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele. „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh
zdrobit; Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită” (Psalmii 51, 17). Iar
pârâșului poporului Său îi spune: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El
care a ales Ierusalimul! Nu este el ... un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2). Hristos îi va
îmbrăca pe cei credincioși cu neprihănirea Sa, pentru a putea prezenta înaintea Tatălui „o
biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5, 27).
Numele lor sunt scrise în cartea vieții și despre ei stă scris: „Ei vor merge cu Mine îmbrăcați
în alb, căci sunt vrednici” (Apocalipsa 3, 4).
În felul acesta se va împlini deplin făgăduința legământului nou, care zice: „Le voi ierta
nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”. „În zilele acelea, în vremea
aceea — zice Domnul — se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda
și nu se va mai găsi” (Ieremia 31, 34; 50, 20). „În vremea aceea odrasla Domnului va fi
plină de măreție și slavă, și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți
ai lui Israel. Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi «sfânt», oricine va fi
scris printre cei vii, la Ierusalim” (Isaia 4, 2-3). Lucrarea judecății de cercetare și de ștergere
a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului. Deoarece morții trebuie
judecați după lucrurile scrise în cărți, este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse
după judecata la care sunt cercetate cazurile lor. Dar apostolul Petru spune lămurit că
păcatele credincioșilor vor fi șterse „atunci când vor veni vremurile de reînviorare de la fața
Domnului și va trimite pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Când se va încheia
313