Pentru a Termina Cursa_

Legea lui Dumnezeu este măsura prin care vor fi judecate caracterele și viețile
oamenilor. Înțeleptul zice: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (Eclesiastul 12,
13.14). Apostolul Iacov îi îndemna pe frați: „Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au
să fie judecați de o lege a slobozeniei” (Iacov 2, 12). Aceia care la judecată sunt „socotiți
vrednici” vor avea parte de învierea drepților. Isus spunea: „dar cei ce vor fi găsiți vrednici
să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți ... vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii
lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (Luca 20, 35.36). Și mai spunea: „și vor ieși afară din ele.
Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață” (Ioan 5, 29). Drepții cei morți nu vor fi înviați
decât după judecata la care vor fi socotiți vrednici de „înviere și viață”. De aceea, nu vor fi
prezenți în persoană la tribunal atunci când sunt cercetate rapoartele și când cazul lor este
hotărât.
Isus Se va arăta ca apărător al lor, pentru a mijloci în favoarea lor înaintea lui Dumnezeu.
„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit” (1 Ioan
2, 1). „Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, ca să Se
înfățișeze acum, pentru noi înaintea lui Dumnezeu.” „De aceea și poate să mântuiască în
chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să
mijlocească pentru ei” (Evrei 9, 24; 7, 25).
Când cărțile cu rapoarte sunt deschise la judecată, viața tuturor acelora care au crezut în
Isus trece prin fața lui Dumnezeu. Începând cu aceia care au trăit la început pe pământ,
Apărătorul nostru prezintă cazurile fiecărei generații, unul după altul, și judecata se încheie
cu cei vii. Fiecare nume este amintit, fiecare caz este cercetat cu atenție. Nume sunt primite
și nume sunt respinse. Dacă mai sunt păcate rămase în cărți, de care oamenii nu s-au pocăit
și nu sunt iertate, numele lor sunt șterse din cartea vieții, iar raportul faptelor bune este șters
din cartea de amintire a lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Moise: „Pe acela care a păcătuit
împotriva Mea îl voi șterge din cartea Mea” (Exod 32:33). Iar proorocul Ezechiel spune:
„Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, toată
neprihănirea lui va fi uitată” (Ezechiel 18, 24).
Pentru toți aceia care s-au pocăit cu adevărat de păcat și prin credință au apelat la sângele
lui Hristos ca jertfă ispășitoare, s-a scris iertare în dreptul numelui lor în cărțile cerului;
pentru că au devenit părtași ai neprihănirii lui Hristos, iar caracterele lor sunt în armonie cu
Legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse, iar ei vor fi socotiți vrednici de viața veșnică.
Domnul declară prin profetul Isaia: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi
mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43, 25). Isus spune: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat
astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi
numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui”. „De aceea, pe orișicine Mă va
mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui
Meu care este în ceruri” (Apocalipsa 3, 5; Matei 10, 32.33).
312