07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Capitolul 28 — În faţ a Raportului Vieţii<br />

„Mă uitam” spune profetul Daniel, „până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un<br />

Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște<br />

lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roțile Lui ca un foc aprins.<br />

Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii<br />

de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.” (Daniel 7,<br />

9.10).<br />

Astfel i-a fost prezentată profetului, în viziune, ziua aceea mare și solemnă, când<br />

caracterele și viețile oamenilor vor trebui să treacă pe dinaintea Judecătorului a tot pământul<br />

și când fiecare om va trebui să primească răsplata „după faptele sale”. Cel Îmbătrânit de zile<br />

este Dumnezeu Tatăl. Psalmistul spune: „Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se<br />

fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmii 90, 2). El,<br />

izvorul oricărei existențe și al oricărei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii<br />

sfinți, ca slujitori și martori în număr de „zece mii de ori zece mii și mii de mii”, participă la<br />

acest mare tribunal.<br />

„Și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel<br />

Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească,<br />

pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea<br />

Lui este o stăpânire veșnică, și nu va trece nicidecum” (Daniel 7, 13.14). Venirea lui Hristos<br />

descrisă aici nu este a doua Sa venire pe pământ. El vine la Cel Îmbătrânit de zile, în cer,<br />

pentru a primi stăpânirea, slava și o împărăție care-I va fi dată la încheierea lucrării Sale de<br />

Mijlocitor. Această venire, și nu a doua Sa venire pe pământ, a fost prevestită în profeție ca<br />

având loc la încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844. Însoțit de îngeri cerești, Marele<br />

nostru Preot intră în Sfânta Sfintelor și acolo Se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, pentru a<br />

îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în favoarea omului — pentru a îndeplini lucrarea<br />

judecății de cercetare și pentru a face ispășire pentru toți aceia care au dreptul la binefacerile<br />

ei.<br />

În serviciul jertfelor, numai aceia care veneau înaintea lui Dumnezeu, cu mărturisire și<br />

pocăință și ale căror păcate fuseseră trecute asupra sanctuarului prin sângele jertfei pentru<br />

păcat, aveau o parte în serviciul Zilei de Ispășire. Tot așa, în ziua cea mare a ispășirii finale<br />

și a judecății de cercetare, sunt luate în considerație numai cazurile acelora care alcătuiesc<br />

poporul lui Dumnezeu. Judecata celor nelegiuiți este o lucrare distinctă și separată și are loc<br />

mai târziu. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și<br />

dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1<br />

Petru 4, 17)<br />

310

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!